OSLU < sl. ocaлa adj. pos. < ocилъ „asin” (etim. E. Petrovici SL IV 76) sau din forma de nominativ ocaлж „asin” 1. Osl ban de Severin (AO XVI 6). 2. Oslea m-te, poate în legătură cu primul, ca eponim; – Mihai, zis Oșteanul (Drj 57). 3. Cf. Oslu, șef peceneg (Ist. Romîniei II 1962 p. 68).