O definiție pentru Orentie


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORENTIE gr. ’Oρέντιος 1. – (Syn 25 (un) și Orendie (ib). 2. Cu afer., prob.: Rentea (17 A II 330). 3. Orendi, Iuliu, armean din Ardeal (Revista de cultură armeană I).

Intrare: Orentie
Orentie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Orentie