5 definiții pentru Noul Testament

Ortografice DOOM

!Noul Testament (parte a Bibliei) s. propriu n. art.

Noul Testament (parte a Bibliei) s. propriu n.

Noul Testament s. pr. n.

Enciclopedice

Noul Testament v. testament.

NOUL TESTAMENT, a doua parte a „Bibliei”, având 27 de cărți, elaborată în sec. 1-4 d. Hr. și recunoscută numai de creștini. Cuprinde texte ce grupează mărturii cu privire la Iisus Hristos (cele patru evanghelii canonice, epistole atribuite apostolilor, „Faptele apostolilor” și „Apocalipsa evanghelistului Ioan”), considerate de toate bisericile creștine ca fiind de inspirație divină.

Intrare: Noul Testament
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Noul Testament
plural
genitiv-dativ singular
  • Noului Testament
plural
vocativ singular
plural