cătușnică sf [At: LB / V: cătușnic sn, ~iță, cotușnic sn / Pl: ~ice / E: cătușă + -nic] (Bot) 1 Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante Si: iarbă-flocoasă, iarba-mâței, iarba-vântului, minta-mâței (Nepeta cataria). 2 Plantă erbacee meliferă, cu miros greu și cu flori albastre-violacee sau roșii Si: cătușă (9) (Ballota nigra). 3 (Bot; îc) ~-sălbatică Voronică (Marrubium vulgare). 4 (Bot; șîc ~-sălbatică) Unguraș (Marrubium peregrinum). 5 (Bot) Roiniță (Melissa officinalis).

CĂTUȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică.

CĂTUȘNICĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă, din familia labiatelor, cu flori roșii și miros plăcut, care conține uleiuri eterice și substanțe tanante. /cătușă + suf. ~nică

cătușnică s. f., g.-d. art. cătușnicii; pl. cătușnici

CĂTUȘNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mâței, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâței.

CĂTUȘNICĂ s. v. melisă, roiniță.

NEPETA L., NEPETA, fam. Labiatae. Gen originar din Iran, cca pînă la 155 specii, erbacee, anuale sau perene, erecte sau tîrîtoare. Flori hermafrodite (caliciul cilindric cu 5 dinți, corolă bilabiată, labiul superior plan și drept cu staminele dispuse sub el, lobul central al labiului inferior mult mai mare decît cei laterali, orbicular, concav, crenat pe margini), albe, galbene sau albastre, în verticil, terminale sau în axa frunzei. Frunze dentate sau crestate.

GLECHOMA L., GLECOMA, SILNIC, fam. Labiatae. Gen care are o singură specie: Glechoma hederacea L. (syn. Nepeta hederacea Trev.). Gen originar din Europa, Asia, Japonia, America de N, plantă erbacee, perenă. Tulpină repentă, stoloniferă, Frunze crenate pe margini, opuse, deseori cu reflexe roșii-violete persistente, pubescente reniforme, cele superioare aproape cordiforme, lung-pețiolate. Flori hermafrodite, neregulate, albastre sau violete (apar primăvara), cîte 6, în verticile în axa frunzelor, caliciul pubescent, persistent, tubulos, cu 5 dinți triunghiulari, acuminați, aristați, de cîteva ori mai scurți decît lungimea tubului, corolă bilabiată, buza superioară puțin crestată la vîrf, cea inferioară cu 3 lobi, cel din mijloc mai mare, 4 stamine, 2 mai lungi, 2 mai scurte. Fruct format din 4 nucule.

Nepeta cataria L. Specie care înflorește vara. Flori albe sau roșietice, în verticile terminale.. Frunze ovate, la bază cordiforme, acute, pețiolate, margini dentate, pe spate gri-tomentoase. Fructele, nucule glabre. Plantă erbacee, perenă, tulpină erectă, scurt-păroasă.

Nepeta grandiflora M. B. Specie care înflorește la sfîrșitui verii. Flori albastre-violete (sepale lanceolate, glabre, gri-albăstrui), în verticile reunite în spice. Frunze cordiforme, dentat-crestate, scurt-pețiolate. Plantă, 75- 85 cm înălțime, glabră, verde.

Nepeta mussinii Spreng. Specie care înflorește vara. Flori albastre-lavand așezate în cîțiva ciorchini ce formează o umbelă. Frunze scurt-pețiolate, ovate sau cordiforme, crestate. Plantă înaltă de 30 cm, erectă, gri-verde pîsloasă.

Nepeta x faassenii Bergm. (N. mussinii x N. nepetella; syn. N. mussinii hort.). Hibrid ce înflorește primăvara tîrziu – începutul toamnei. Flori albastre-violete, lavand. Frunze lanceolate, scurt-pețiolate, mici, argintii, serate. Plantă perenă.