Narva f. cetate tare în Rusia: 32.000 loc. Victoria lui Carol XII asupra Rușilor (1700).

narvă¹ sf [At: DLR / Pl: ~ve / E: rs нарва] (Buc) 1 Bârnă lungă și groasă cioplită în patru muchii. 2 Fiecare dintre bârnele care se pun de-a curmezișul peste un râu sau peste un pârâu, pentru a susține scândurile unui pod.

narvă² sf [At: A II, 6 / Pl: ~ve / E: nct] (Reg) Cârcel de fier la plug. corectat(ă)

NARVA, oraș în NE Estoniei, port pe stg. fl. cu același nume, la 11 km de vărsarea în G. Finic; 77,8 mii loc. (1995). Ind. bumbacului, lânei, iutei, inului și mobilei. Mat. de constr. Conserve de pește. Stațiune balneară. Monumente: castelul Cavalerilor teutoni (sec. 14), biserică gotică (sec. 14-15), palat al lui Petru cel Mare, azi primărie (sec. 17). Fundat în 1223. A cunoscut, pe rând, stăpânirea daneză (1256-1346), a Ordinului livonian (1347-1558), a Suediei (1581-1704); cucerit de trupele rusești (9 aug. 1704). În componența Estoniei din 1919. – Lupta de la ~, bătălie din timpul Războiului Nordului, în care armata rusă a fost înfrântă de cea suedeză (30 nov. 1700).

narvă¹, narve, s.f. (reg.) bârnă lungă și groasă, cioplită în patru muchii și folosită la construcția podurilor.

narvă², narve, s.f. (reg.) cârcel de fier la plug.

NĂRVĂ¹ s. f. (Prin Bucov.) Bîrnă lungă și groasă cioplită în patru muchii (com. din straja-rădăuți) ; fiecare dintre bîrnele care se pun de-a curmezișul peste un rîu sau peste un pîrîu, pentru a susține scîndurile unui pod (com. marian). – pl.: narve. – Din rus. нарва.

NĂRVĂ² s. f. (Regional) Cîrceie de fier (la plug) (Răchita-Sebeș). A ii 6. – Pl.: narve. – Etimologia necunoscută.