nalbant sm [At: (a. 1791) ȘIO II₁, 269 / V: nălban / Pl: ~nți / E: tc nalbant] (Îrg) 1 Potcovar. 2 Veterinar. 3 (Îc) ~-baș Veterinar al curții domnești.

nalbánt și nălbán m. (turc. nalbant, lit. na’lbant, na’l-bend, d. ar. na’l, potcoavă și bend, care leagă; ngr. nalbándis [scris -ntis], bg. sîrb. nalbant). Vechĭ. Potcovar. Veterinar. Azĭ. Mold. Pop. Nălbar, veterinar popular.

†NĂLBAN, ‡NALBANT sm. 🛞 Potcovar: Aici văz pe un nălban, Avînd portul și organ Unui doftor la consult (DON.) [tc. nalband].

NALBANT, com. în jud. Tulcea, situată în depresiunea cu același nume, pe râul Taița; 2.756 loc. (2000). Expl. de gresii și calcar. Viticultură. În satul N. a fost descoperită (1962-1964) o necropolă birituală (cu morminte de înhumație și de incinerație), din sec. 7-10, care aparține culturii Dridu.

NALBANT s. v. potcovar, veterinar.

nalbant s. v. POTCOVAR. VETERINAR.