mogoș, ~ă a [At: ZANNE, P. VI, 206 / Pl: ~i, ~e / E: cf mg magas „înalt”] (Reg) 1 Îndrăzneț. 2 Obraznic.

MOGOȘ, com. în jud. Alba, pe cursul superior al râului Geoagiu; 1.205 loc. (2000). Centru tradițional de port popular. Bisericile de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 15, cu modificări și adăugiri din sec. 18 și 20) și Sfinții Împărați Constantin și Elena (1844, cu picturi interioare din 1846), în satele Cojocani și Bârlești.

MOGOȘ < magh. mogos, mogus, magos, magas „înalt” (Luk. – Gáldi, Doc. p. LVIII). 1. – (Dm; Ștef); – pren. (P³ fila 12); – ard. 1214 (Luk-Gáldi, ib); – Oancea 1389 munt. (BA ung. 22) frecv. 2. Mogoș/el (Cat; Dm); -escu (R Gr); -ești, -ani, -oaia ss. 3. Cf. Mogojan, V., act.; Mogoș = Magoș. V. (Mag. Br.). 4. Magoșa b. (C Ștef); – f. (16 A I 504, II 109).

MÓGOȘ, -Ă adj. (Regional) Îndrăzneț, obraznic. Cf. ZANNE, P. VI, 206. – Cf. magh. m a g a s „înalt”.