Mironescu v. Athanasie Mironescu.

MIRONESCU, Atanasie (numele de botez Alexandru) (1856-1931, n. sat Trohan, jud. Vaslui), prelat român. M. de onoare al Acad. (1909), prof. la Facultatea de Teologie din București. Episcop al Râmnicului (1898-1909), mitropolit primat (1909-1911). Lucrări de istorie și morală bisericească („Etica evoluționistă și etica creștină. Studiu critic asupra eticei lui Herbert Spencer”, „Manual de teologie morală”, „Morala pentru copii”, „Sfânta Episcopie a eparhiei Râmnicului Noul Severin în trecut și acum”, în colab., „Istoria mănăstirii Cernica”). Traduceri, ediții critice.

MIRONESCU, Gheorghe Gh. (1874-1949, n. Vaslui), jurist și om politic român. M. de onoare al Acad. (1939), prof. univ. la București. Unul dintre liderii Partidului Național-Țărănesc. Adept al readucerii pe tron a lui Carol II (1930). Ministru al Instrucțiunii (1921-1922), al Afacerilor Străine (1928-1931), al Finanțelor (iun.-oct. 1932), al Internelor (ian.-nov. 1933). Ca prim-min. (iun. 1930, oct. 1930-1931), a prezidat actul restaurației lui Carol II și a luat unele măsuri pentru limitarea efectelor crizei economice mondiale. Lucrări de drept („Enciclopedia dreptului”, „Orientări în filosofia dreptului”).

MIRONESCU, I.I. (pseud. lui Eugen M.) (1883-1939, n. Tazlău, jud. Neamț), scriitor român. Medic, prof. univ. la Iași. A făcut parte din cercul „Vieții românești”. Nuvele de observație a vieții țărănești („Furtună veteranul”, „Oameni și vremuri”, „Tulie Radu Teacă”, „Într-un colț de rai”).

Athanasie Mironescu (1856-1931), mitropolit al Ungrovlahiei. Fiu de preot din com. Trohan, jud. Vaslui, a studiat la Socola și la Cernăuți, fiind apoi profesor la Facultatea de teologie din București, episcop al Râmnicului – Noul Severin (1898-1909) și ales mitropolit primat în 1909. Om de aleasă cultură, a tipărit numeroase lucrări de morală și de istorie a bisericii și a tradus din limba germană Istoria bisericească universală și statistică bisericească de Eusebiu Popovici (1925), în 4 volume. În 1911 s-a retras la mănăstirea Cernica, unde a întocmit numeroase traduceri și scrieri istorice. Membru de onoare al Academie Române, ales la 25 mai 1909.

Miron/aș, -cu, -easa, -escu, -eș v. Miron I 1, 3.