mirabilis smi [At: DN³ / E: fr, lat mirabilis] Plantă erbacee originară din Africa și America, cultivată pentm florile ei în formă de pâlnie, diferit colorate, care se deschid numai seara Si: (pop) frumoasa-nopții.

MIRABILIS s.m. (Bot.) Plantă erbacee, originară din Africa și America, cultivată pentru florile sale în formă de pîlnie, diferit colorate, care se deschid numai seara; (pop.) frumoasa-nopții. [< fr., lat. mirabilis].

MIRABILIS s. m. plantă erbacee, din Africa și America, cultivată pentru florile sale în formă de pâlnie, diferit colorate, care se deschid numai seara; frumoasa-nopții. (< fr., lat. mirabilis)

MIRABILIS L., FRUMOASA NOPȚII, NOPTIȚĂ, fam. Nyctaginaceae. Gen originar din America pînă în Peru sau Chile, 24-60 specii, anuale sau perene, cu rădăcini tuberculiforme, tulpină înaltă pînă la 1 m, ramificată. Flori (caliciul cu 5 diviziuni, corolă lungă, tubuloasă, cu limbul lobat, plan, concav, divers colorată, 5 stamine) care se deschid numai spre seară, scurt-pedunculate, pînă la 6, în fascicule dispuse terminal pe tulpină.

Espostoa mirabilis Ritt. Specie cu flori albe, pe o tulpină columnară cu vîrful foarte lînos, coastele nu prea sînt ieșite în relief. Spinii, subțiri, acoperă întreaga plantă. Cephalium, de la galben-auriu pînă la brun-roșiatic.

Mirabilis jalapa L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori unicolore, bicolore sau tricolore, albe, galbene, roșii în mai multe nuanțe, violete etc., odorante. Frunze mari, întregi, opuse, verzi-intens, uneori ușor roșcate, glabre sau ciliate, ovat-ascuțite, la bază cordiforme. Tulpină (pînă la 1 m înălțime) glabră, puțin păroasă, noduroasă, ramificată.