Minerva f. Mit. numită de Greci Pallas Athena, fiica lui Jupiter, zeița înțelepciunii, a artelor frumoase și a elocvenței.

Minerva, la romani, zeița înțelepciunii, a artelor și a strategiei războinice. La origine ea a fost o veche divinitate etruscă, identificată mai tîrziu cu Athena, din mitologia greacă (v. Athena).

Minerva, zeiță a înțelepciunii, a artelor și a strategiei militare în mitologia romană, ocrotitoare a tuturor meșteșugurilor; în mitologia greacă îi corespunde Atena.

MINERVA (în mitologia romană), una dintre cele mai vechi zeițe, asimilată la greci cu Atena; era venerată ca zeiță a războiului și a orașelor. Alături de Iupiter și Iunona, face parte din triada capitolină. Protectoare a Romei, a artelor, științei, meșteșugurilor, simboliza cunoașterea și înțelepciunea. Era reprezentată cu un coif pe cap, iar în mână avea un scut, cu chipul Medeei, în mijloc, sau o lance.

Minerva Cunoscut din mitologia romană, numele zeiței Minerva identificată cu Pallas Atena din panteonul grecesc, este folosit astăzi, nu prea frecvent, ca prenume feminin (din aceeași categorie a numelor de divinități preluate în epoca modernă, mai putem aminti pe → Atena, Diana, Flora, Venera etc.). Alături de giganți în lupta lor împotriva lui Zeus, ocrotitoare a lui Ahile și Ulise în războiul troian, Minerva era "renumită și celebrată la romani mai ales datorită atribuțiilor ei războinice (templul închinat ei de pe Aventin, la Roma, este atestat în anul 207 î.e.n.). Numele zeiței, ca și cel al altor vechi divinități, rămîne încă obscur din punct de vedere etimologic; unii specialiști încearcă o apropiere de Menerva a etruscilor. Este mai dificil de spus dacă romanii au împrumutat de la etrusci, sau aceștia de la populația italică.

Athena (sau Athene), una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, identificată de romani cu zeița Minerva (v. și Minerva). Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Athena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Zeus a înghițit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, așa încît Athena a țîșnit direct din capul lui Zeus, cu arme și armură cu tot. În momentul cînd a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat și cerul și pămîntul. Athena era simbolul atributelor unite ale părinților ei. Ea personifica forța moștenită de la Zeus, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. Zeiță războinică, reprezentată cu coif, suliță și egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei, Athena a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, neputînd uita jignirea adusă de Paris (v. Paris). Este cunoscută disputa dintre Athena și Poseidon cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din doi care-i va dărui bunul cel mai de preț. Poseidon i-a dăruit calul, iar Athena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a cîștigat în felul acesta întrecerea și a devenit patroana cetății Athenae, care-i poartă de atunci numele. Athena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea lor în războaie.

DIE EULE DER MINERVA BEGINNT ERST MIT DER EINBRECHENDEN DÄMMERUNG IHREN FLUG (germ.) bufnița Minerva își ia zborul la căderea nopții – Hegel, „Grundlinien der Philosophie des Rechts”, Introducere. Reflecția filozofică cere reculegere și răgaz în judecarea și aprecierea fenomenelor.

INVITA MINERVA (lat.) în ciuda Minervei – Horațiu, „Ars poetica”, 385. Expresie ironică la adresa artiștilor fără talent.

A apărea ca Minerva din capul lui lupiter – Legenda mitologică pretinde că Minerva, zeița înțelepciunii, a meșteșugarilor și a invențiilor, s-a născut din țeasta lui lupiter: matură, gata îmbrăcată în armură și cu lance. De aceea cînd vrem să arătăm că un curent literar, de pildă, a apărut ca ceva desăvîrșit oarecum de la bun început, spunem că a apărut întecmai ca Minerva din capul lui Iupiter. MIT.

Invita Minerva (lat. „În pofida Minervei”) – Expresia e a lui Horațiu și se află în Ars poetica (v. 385). Minerva fiind la romani zeița înțelepciunii și a meșteșugurilor, Horațiu a creat această expresie pentru a vorbi de cei care, în pofida Minervei, adică sfidînd înțelepciunea, bunul simț și arta, se încăpățînează, cu toată nepriceperea lor, să practice totuși un anumit meșteșug, în speță: să scrie, să compună. Deci Invita Minerva poate servi minunat în redacții; în răspunsurile de la „Poșta redacției” aceste două cuvinte horațiene ar face o serioasă economie de spațiu. LIT.