Milet n. oraș important în Azia-Mică, pe coasta occidentală a Cariei. Centrul filozofiei ionice și patria lui Thales, Anaximandru, Anaximene, a Aspaziei, a lui Eschine și Aristide (Milezian).

Milet = Miletus.

MILET, oraș grecesc, fundat la sfârșitul milen. 2 î. Hr. de ionieni, pe coasta apuseană a Asiei Mici, mare centru comercial, meșteșugăresc și cultural al Antichității. A întemeiat c. 80 de colonii pe coastele M. Mediterane (Nuacraris) și ale Pontului Euxin (Histria, Tomis, Odessos, Olbia). Distrus de perși în timpul răscoalei antipersane a orașelor grecești din Asia Mică (500-494 î. Hr.) și refăcut în 479 î. Hr. Cucerit de Alexandru cel Mare (334 î. Hr.); înglobat în prov. romană Asia (133 î. Hr.) În perioada elenistică cunoaște o n ouă perioadă de înflorire. Intrat după 133 î. Hr. sub dominația Romei. – Școala din ~, grup de filozofi greci presocratici, din sec. 7-6 î. Hr., alcătuit din Tales, Anaximandru și Anaximene. Ei inaugurează filozofia greacă, fiind primii cercetători ai naturii lucrurilor luate în ansamblu. V. ioniană, școala ~.

ASPASIA din Milet (sec. 5 î. Hr.), soția lui Pericle. Renumită prin frumusețe și inteligență. Casa ei era frecventată de filozofi, artiști și scriitori celebri.