3 definiții pentru Meletie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MELETIE (MELETIUS) (?-381), prelat grec. Episcop al Sebastei (358) și Antiohiei (360). În conflict cu adepții arianismului. A condus lucrările Conciliului de la Constantinopol, în timpul căruia a murit. Canonizat. Sărbătorit la 12 febr.

MELETIE gr. μελέτη „grijă” 1. Meletie, n. monahal; Melitie eg.; cu asim. regr. Militie, olt. 2. Cu apoc.: Meletu (Ard II 150); derivate: Melitescu, act., Meletica b., mold., Meletin s.; -a f. (P8); Miletin rîu. 3. Cu nazalism, după Terentie și Maxentie: Melentie (Sd XVI; Mar; 16 A III 348); Melentii (Lex). 4. Cu r < l, sub infl. lui Terentie: Merentie (Mar); Merintia (Ard II 160). 5. Cu schimbarea p. fin.: Melinte (Paș; BCI VII 7); > Linte, N., mold., act.; 6. Melintiana f. (Sur V; Isp II1). Cf. și calend. f. Melitina. 7. Milenti, munt. (Cand); Milente, mold. (Sd XXI). 8. Militenie (C. Lit. 1941 p. 1384).

MELETIE Macedoneanul (sfârșitul sec. 16-după 1642), călugăr aromân. Călugărit la Mănăstirea Zografu de pe Muntele Athos. Stabilit în Țara Românească, a fost numit de către Matei Basarab egumen la Mănăstirea Govora. Aici a inițiat tipărirea mai multor cărți, printre care „Psaltirea” slavonă, „Ceaslovul” slavon, „Pravila cea mică”, „Evanghelia cu învățătură”.

Intrare: Meletie
Meletie nume propriu
nume propriu (I3)