Meleager (sau Meleagrus), erou etolian. Era fiul lui Oeneus, regele Aetoliei, și al Althaeei, fiica lui Thestius, și soțul Cleopatrei. A participat la expediția argonauților și la vînătoarea mistrețului din Calydon, de care a rămas legat, în mod deosebit, numele său. Mîniată pe Oeneus, care o jignise lipsind-o de un sacrificiu, zeița Artemis trimite un mistreț fioros care pustiește ținutul Aetoliei. Ca să-l prindă și să-l ucidă, fiul regelui, Meleager, organizează o vînătoare la care îi cheamă să participe pe cei mai viteji eroi. Printre aceștia se numărau: Theseus, dioscurii – Castor și Pollux, Pirithous, Idas și Lynceus, Iphicles – fratele lui Heracles, Iason, Amphiaraus, Telamon, precum și o femeie, Atalanta. Atalanta este cea care rănește prima, cu o săgeată, mistrețul. Lovitura de grație i-o dă însă Meleager, așa încît lui îi revine drept pradă fiara. Îndrăgostit de Atalanta, Meleager îi oferă pielea și capul mistrețului, dar gestul lui stîrnește revolta celorlalți vînători, care vor să fie și ei părtași la vînat. Se iscă o luptă, în cursul căreia Meleager îi ucide pe cei doi frați al Althaeei, unchii săi. La nașterea lui Meleager, moirele îi preziseseră că va trăi numai atît cît va dăinui un tăciune care era aprins în vatră. Înspăimîntată, Althaea a stins atunci tăciunele care ardea și l-a păstrat cu grijă. Or, în ziua în care Meleager și-a ucis unchii, frații Althaeei, aceasta, cuprinsă de mînie și de desperare [!], a dat foc tăciunelui fatal și l-a lăsat să se mistuie, curmînd în felul acesta firul vieții lui Meleager. Mai apoi, venindu-și în fire și dîndu-și seama de fapta ei, îndurerată, Althaea și-a pus singură capăt zilelor, spînzurîndu-se.