Máros n. numele maghiar al Mureșului.

măros, ~oasă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~oși, ~oase / E: mare¹ + -os] (Ban) 1 Mândru. 2 Îngâmfat. 3 Vanitos.

MĂROS adj. .(Ban.) Mîndru. Meros. Superbus. AC, 353. Etimologie: mare + suf. -os. Vezi și măroși, mărosie. Cf. f ă l o s (2).

Máros-Vásárhely n. numele maghiar al Oșorheiului.

Mureș (Máros) m. 1. afluent al Tisei, râu mare ce străbate mai tot Ardealul: 790 km.; 2. jud. în Transilvania cu cap. Târgu-Mureșului.

Mureș-Turda (Máros-Turda) n. județ în Ardeal cu 198.000 loc. și cu cap. Osorheiu.

Oșorheiu n. sau Târgul-Mureșului, numit de Unguri Máros-Vásárhely, județ și oraș pe malul stâng al Mureșului. ║ V. Mureș. Oraș principal al Săcuilor și cel mai important punct strategic al Ardealului, Bibliotecă, Curte de justiție supremă: 25.000 loc.

MĂROS adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

măros adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

MĂROS, -OÁSĂ adj. (Ban.) Mîndru, semeț, îngîmfat, vanitos. Cf. ANON. CAR., DDRF, CADE, FRÎNCU-CANDREA, M. 102, I. CR. VIII, 88, ALR II 3 722/95. - Pl.: măroși, -oase. -Mare + suf. -os.