2 intrări

3 definiții

Etimologice

măci (-cesc, -it), vb. – A strivi, a zdrobi. Sl. mĕčiti „a (se) muia” (Cihac, II, 180), cf. sb. mečiti „a zdrobi, a presa”. Cuvînt rar, înv.Der. măceală, s. f. (strivire).

Enciclopedice

MACEA, com. în jud. Arad, situată în Câmpia Aradului; 6.362 loc. (2000). Fabrică de produse lactate. Creșterea bovinelor și porcinelor. Parc dendrologic (20 ha), cu peste 2.400 de unități taxonomice. Festival național anual de umor (salon de caricaturi), din 1995. În satul M., atestat documentar în 1380, se află o biserică ortodoxă (1700) și un castel (sec. 19).

Mace, -a v. Matei V 1.

Intrare: Macea
Macea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Macea
Intrare: măci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măci
  • măcire
  • măcit
  • măcitu‑
  • măcind
  • măcindu‑
singular plural
  • măcește
  • măciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măcesc
(să)
  • măcesc
  • măceam
  • măcii
  • măcisem
a II-a (tu)
  • măcești
(să)
  • măcești
  • măceai
  • măciși
  • măciseși
a III-a (el, ea)
  • măcește
(să)
  • măcească
  • măcea
  • măci
  • măcise
plural I (noi)
  • măcim
(să)
  • măcim
  • măceam
  • măcirăm
  • măciserăm
  • măcisem
a II-a (voi)
  • măciți
(să)
  • măciți
  • măceați
  • măcirăți
  • măciserăți
  • măciseți
a III-a (ei, ele)
  • măcesc
(să)
  • măcească
  • măceau
  • măci
  • măciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)