2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măci2 v vz meci4


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

măcí (-césc, -ít), vb. – A strivi, a zdrobi. Sl. mĕčiti „a (se) muia” (Cihac, II, 180), cf. sb. mečiti „a zdrobi, a presa”. Cuvînt rar, înv.Der. măceală, s. f. (strivire).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Măc/escul, -ești, -en v. Matei V 2.

Intrare: Măcești
Măcești nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măcești
Intrare: măci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măci
  • măcire
  • măcit
  • măcitu‑
  • măcind
  • măcindu‑
singular plural
  • măcește
  • măciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măcesc
(să)
  • măcesc
  • măceam
  • măcii
  • măcisem
a II-a (tu)
  • măcești
(să)
  • măcești
  • măceai
  • măciși
  • măciseși
a III-a (el, ea)
  • măcește
(să)
  • măcească
  • măcea
  • măci
  • măcise
plural I (noi)
  • măcim
(să)
  • măcim
  • măceam
  • măcirăm
  • măciserăm
  • măcisem
a II-a (voi)
  • măciți
(să)
  • măciți
  • măceați
  • măcirăți
  • măciserăți
  • măciseți
a III-a (ei, ele)
  • măcesc
(să)
  • măcească
  • măceau
  • măci
  • măciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)