luciuș sn [At: PASCU, S. 363 / Pl: nct / E: luciu + -uș] 1 Suprafață a mării. 2 (Reg) Parte a rindelei cu care se realizează netezirea și fasonarea obiectelor de lemn prin așchiere.

Luciu m. numea 3 papi (252, 1144, 1181).

LUCIUS, numele a trei papi. Mai important: L. III (pe numele laic Ubaldo Allucingoli), papă (1181-1185). În cadrul Conciliului de la Verona (1181) a pus bazele celei de-a treia cruciade.