MĂRGELUȘĂ, mărgelușe, s. f. 1. Diminutiv al lui mărgea (1); mărgeluță. 2. Plantă erbacee mică, cu flori albe, albastre sau trandafirii (Lithospermum arvense). – Mărgea + suf. -ușă.

MEI subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ◊ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.

MĂRGELUȘĂ ~e f. (diminutiv de la mărgea) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze alterne și cu flori albe, albastre sau trandafirii. /mărgea + suf. ~ușă

MEI ~ m. 1) Plantă erbacee furajeră din familia gramineelor, cu semințe mici, ovale, care se folosesc în alimentație. 2) Semințele acestei plante folosite ca hrană pentru vite și păsări. /<lat. milium

mărgelușă s. f., art. mărgelușa, g.-d. art. mărgelușei; pl. mărgelușe

mei (planta) s. m.

mei (meiște) s. n., pl. meiuri

MĂRGELUȘĂ s. 1. v. mărgeluță. 2. (BOT.; Lithospermum arvense) (reg.) mărgălușă, mărgăluță.

MĂRGELUȘĂ s. v. mei-păsăresc.

MEI s. (BOT.) 1. (Panicum miliaceum) (reg.) părâng, păsat, (Mold. și Transilv.) mălai. 2. (reg.) păsat. (Dă ~ la păsări.) 3. mei-păsăresc = a) (Lithospermum officinale) (reg.) mărgelușă, (înv.) mălăcel; b) (Setaria verticillata) dughie, mohor, (reg.) bursoacă.

LITHOSPERMUM L., MĂRGELUȘE, fam. Boraginaceae. Gen originar din America de N, pînă la 70 specii, erbacee, anuale sau perene, semitufe rar tufă, acoperite cu peri rigizi sau setacei, rar glabre. Flori (corolă infundibuliformă, 5 petale cu vîrf bont, gîtul deschis, fără scvame, caliciul tubulos cu 5 lacinii liniare, 5 stamine, 3-4 stile) hermafrodite, albe, galbene, albastre sau violete-purpur, în axa frunzei, solitare sau, cele spre vîrf, într-un spic, ciorchine înfrunzit sau cimă helicoidală. Fiecare peduncul are la bază cîte o bractee. Frunze simple cu marginea întreagă, alterne, fără stipele. Fruct format din 4 nucule.

Lithospermum diffusum Lag. (syn. L. prostratum Lois.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori stelate, albastre cu dungi violete-roșietice, tubul violet-roșcat mai lung de 3 ori decît caliciul (păros), în axa frunzelor. Frunze persistente, alterne, liniare pînă la lanceolate, sesile, aspru-pubescente. Arbust tîrîtor, pînă 30 cm înălțime, tulpini cu peri aspri formînd covoare sau pendente pe ziduri.

Lithospermum oleifolium L. Specie care înflorește primăvara. Flori campanulate, albastre-pal, variind uneori de la violet la roz, dispuse în ciorchini, pe tulpini înalte de 10 cm. Plantă de rocărie, pitică, tîrîtoare.

Lithospermum purpureo-coeruleum L. Specie care înflorește primăvara. Flori (sepale liniare cu vîrf bont și peri aspri) purpur, mai tîrziu albăstrui, în cimă densă, înfruzită. Frunze (cele de la bază scurt-pețiolate, cele spre vîrf sesile, nedentate, pubescente) lanceolate, alterne. Plantă perenă, erbacee, tîrîtoare.