Lydia f. veche provincie pe coasta apuseană a Aziei-Mici (Lydian).

LIDIA, regiune istorică și stat în V Asiei Mici. Întemeiat în sec. 8 î.Hr.de către triburile indo-europene ale lidienilor care pun bazele unui puternic regat, sub conducerea lui Gyges (680-652 î. Hr.). Epoca de maximă înflorire economică și culturală este atinsă în timpul lui Cresus (562-544 î. Hr.). Cucerit în 547 î. Hr. de Cirus II, a fost transformat în provincie a Imp. Persan.

LIDIA gr. Λυδία nume etnic. 1. Lidiei, valea (17 B II 93); 2. cf. Lidoul t.

Lidia Prenume feminin modern și frecvent astăzi, Lídia reproduce gr. Lydía atestat la Sofocle, în Trahinienele, dar mult mai frecvent în epoca creștină. Desemnînd inițial originea locală a purtătoarei, de obicei sclavă sau hetairă, numele personal își păstrează și astăzi semnificația clară pentru cunoscătorii istoriei vechi, întrucît este identic cu numele unui stat sclavagist din vestul Asiei Mici, Lydía, ocupat de perși în 547 – 546 î.e.n. Toponimul gr. Lydía, necunoscut la Homer, care numește această regiune Meonia (la alți autori Maionia), reproduce lidianul Luda (ludi erau numiți de către asirienii din vremea lui Asurbanipal, locuitorii Lidiei); cum însă această limbă este foarte puțin cunoscută (au fost descoperite doar 51 de texte, dintre care numai 3 sînt bilingve) numele rămîne obscur, fiind imposibile chiar și obișnuitele presupuneri. Redat în latină prin Lýdia și purtat de o creștină din Macedonia, amintită în N.T., numele devine calendaristic și se răspîndește în Europa. Împrumut pe cale cultă din onomastica apuseană, rom. Lídia reproduce accentuarea latină și este identic cu formele din italiană, franceză, germană, rusă etc.