IUSTIN (MOISESCU) (1910-1986, n. sat Cândești, jud. Argeș), teolog român. Prof. la Varșovia, Cernăuți, Suceava și la București. Al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, arhiepiscop al Bucureștilor și mitropolit al Ungro-Vlahiei (197-1986). Mitropolit al Ardealului (1956-1957) și al Moldovei și Sucevei (1957-1977). Membru al Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Lucrări de patrologie („Evagrie din Pont – viață, scrieri, doctrină”, în lb. greacă, „Activitatea Sf. Apostol Pavel la Atena”, „Ierarhia bisericească în epoca apostolică”); a inițiat colecția „Părinți și scriitori bisericești”.

IUSTIN (Marcus Iunianus Iustinus) (sec. 3), istoric roman. Autorul unei „Istorii universale” prescurtate după lucrarea lui Pompeius Trogus „Istoriile filipice”. Cuprinde informații referitoare la geto-daci.

IUSTIN, numele a doi împărați bizantini: I. I (518-527). Originar din Illiria; a emis un decret împotriva arienilor. I. II (565-578), nepotul și urmașul lui Iustinian I. A timpul domniei sale, Imperiul a cunoscut o perioadă de recul în fața atacurilor longobarzilor, avarilor, slavilor și perșilor; i-a persecutat pe monofiziți.

IUSTIN lat. Iustinus < iustus „drept”. 1. Iustin și Ustin (Moxa 127, 130); 2. Iostin (17 A V 131), probabil transcriere greșită pentru Iustin (ю cirilic = iu). 3. Istin, -a (Ard II 87). 4. Ustin (Mar). 5. Stinea, act. și Stino fam. Brăila, sau < Augustin; Stineiu, act. (Jiul ard). 6. + Ioan: Istioan, mold., 1610, și Iștionescu (Ard) sau < magh. Istvan = Ștefan. 7. Justina (sic) f. 1601 (Cat mold I).

Iustin Prenumele Iustín și Iustína, nu prea frecvente la noi, reproduc pe cale cultă numele pers. lat. Iustínus, Iustína. Frecvente încă din epoca imperială, acestea sînt derivate cu suf. -inus (-ina) de la cognomenul Iústus, a cărui semnificație era clară pentru romani (ca și pentru vorbitorii limbilor romanice), întrucît corespunde adj. iustus „just, drept, conform legii” și este derivat de la subst. ius, gen. iuris „drept” (din aceeași familie fac parte și justețe, justiție, juridic, jurisprudență). De la Iustinus s-a format și lustiniánus, devenit renumit mai ales datorită împăratului bizantin Iustinian. Deși Iustín și Iustína sînt nume calendaristice, ele nu au fost populare la români; ceva mai mult sînt folosite începînd cu secolul trecut, datorită modei numelor romane. ☐ Fr. Juste, Justin, Justine, germ. Justus, Justa, Justin, Justina, it. Giusto, Giusta, Giustino, Giustina, magh. Jusztusz, Jusztin, Jusztina, bg. Iustin, Iustina, rus. Iust, Iustin (popular Ustin), Iustina, ucr. Ustini, scr. Just, Justin, Justina etc. ☐ Iustinus, istoric roman din sec. 2 î.e.n., autor al unei compilații unde se găsesc și informații cu privire la daci; Iustinian, împărat bizantin (527 – 565), trac de origine, a încercat restabilirea Imperiului roman și a codificat dreptul civil roman (Codul lui Iustinian).

Iustin Martirul și Filozoful (100-167 d. Hr.), sfânt martir, n. în Sihem, capitala Samariei. A studiat filozofia lui Platon, iar după creștinare a scris mai multe opere pentru apărarea creștinismului, printre care Apologia religiei creștine, Cuvântări către greci, Dialog cu iudeul Trifon etc. Refuzând să jertfească idolilor, a fost martirizat și executat prin decapitare în timpul împăratului Marc Aureliu. Este sărbătorit la 1 iunie.

Iustin Moisescu (1910-1986), patriarh al Bis. Ortodoxe Române, n. la Cândești, jud. Argeș. Studii în țară, la Atena și la Strasbourg, doctor în teologie și prof. de teologie la Universitatea din Varșovia, la Fac. din Cernăuți, Suceava și București. Mitropolit al Ardealului (1956-1957), al Moldovei și Sucevei (1957-1977) și patriarh (1977-1986). A promovat dezvoltarea studiilor teologice și a tipăriturilor bisericești. Autor a șase opere din domeniul patristicii și exegezei, precum și numeroase articole în revistele bisericești. Este înmormântat în Catedrala patriarhală din București.