6 definiții pentru Istrati


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Istrati (Nicolae) m. 1. scriitor mediocru, autorul unei Vavilonii românești (1818-1862); 2. (Const.), chimist și profesor emerit (1850-1918).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISTRATI, Panait (pseud. lui Gherasim Panait Istrate) (1884-1935, n. Brăila), scriitor român de limbă franceză și română. Supranumit de R. Rolland „Gorki al Carpaților”. În tinerețe a dus o viață de lumpen, peregrinând prin lume; din 1916 a trăit în Elveția și Franța, schimbând diverse ocupații. Inițial admirator al regimului sovietic, a fost profund dezamăgit de cele văzute în U.R.S.S. („Spovedanie pentru învinși”). După revenirea în România, a colaborat la publicația formațiunii de extremă-dreaptă „Cruciada românismului”. Proză de evocare romantică a peisajului brăilean și a mediului pestriț oriental, populat de oameni simpli răzvrătiți, animați de nostalgia fericirii („Chira Chiralina”, „Moș Anghel”, „Viața lui Adrian Zografi”, „Haiducii”, „Mihail”, „Ciulinii Bărăganului” și „Codin”, care au cunoscut ecranizări). În 1930 se reîntoarce definitiv în țară. Publicistică.

ISTRATI, Alexandru (1915-1991, n. Dorohoi), pictor român. Stabilit în Franța (1947). Soțul pictoriței Natalia Dumitrescu. Unul dintre principalii reprezentanți ai „abstracției lirice”. Lucrări caracterizate prin abundență cromatică și dinamism. Împreună cu soția, a organizat Muzeul „Brâncuși”, de la Centrul „G. Pompidou” din Paris.

ISTRATI, Nicolae (1818-1861, n. Fălticeni), scriitor român. Pașoptist, adversar al Unirii. Autorul unor fabule și satire ce preamăresc trecutele vremi („Satana și drăcimea”, „Lumina și întunericul”, „Văduva și judecătorul”) și al primei drame istorice din literatura română („Mihul...”), a cărei acțiune se petrece în timpul lui Ștefan cel Mare.

ISTRATI, Constantin I. (1850-1918, n. Roman), chimist și medic român. Acad. (1899), prof. univ. la București. A participat, ca medic în armata română, la Războiul de Independență. Unul dintre fondatorii școlii românești de chimie. Cercetări asupra bogățiilor naturale ale țării (sare, petrol, chihlimbar, ozocherită etc.); a descoperit o clasă nouă de coloranți, „franceine”. A înființat „Societatea română de științe” (1890), „Asociația română pentru înaintarea și răspândirea științelor” (1902) ș.a. Lucrări didactice („Curs elementar de chimie”, „Studiu relativ la o nomenclatură generală în chimia organică”). Membru al mai multor societăți științifice.

Istrat, -e, -i, Istrație v. Evstratie I 5, 6.

Intrare: Istrati
Istrati nume propriu
nume propriu (I3)
  • Istrati