Ismail n. județ și oraș în Basarabia și port pe Dunăre: 45.000 ioc. Cetate veche și renumită în istoria Moldovei.

ISMAIL (IZMAIL), oraș în SV Ucrainei, port pe malul stâng al brațului Chilia, la 80 km de Marea Neagră; 95 mii loc. (1991). Șantier de reparații navale. Combinat de celuloză și hârtie. Ind. alim. (conserve de pește, fructe și legume, produse lactate, vin, bere, preparate din carne). Ind. confecțiilor și mat. de constr. (cărămizi și țigle). Cetate medievală construită de turci în 1538, refăcută în 1774 și dispărută în sec. 19; bisericile Sf. Nicolae (sec. 17, reclădită în 1810), Sf. Cruce, din cetate (fostă geamie turcească, transformată în biserică ortodoxă în 1810) și Adormirea Maicii Domnului (ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, reclădită în 1841). Localitate în sudul Basarabiei, cunoscută în vechime sub numele de Smil (cu înțelesul, se pare, de „loc nisipos”), cucerită de turci în 1484 și integrată Imperiului Otoman. În sec. 16, alături de oraș s-a dezvoltat și cetatea, devenind ulterior centru al unui ținut. Disputat în timpul războaielor ruso-turce, prin Tratatul de la București (1812), împreună cu întreaga Moldovă dintre Prut, Nistru și Dunăre, a trecut în stăpânirea Imperiului Rus. Mai târziu, prin Tratatul de pace de la Paris (1856), județele Cahul, Bolgrad și I., limitrofe cursului Dunării, au fost înapoiate Moldovei, revenind însă Rusiei prin Tratatul de la Berlin (1878). În 1918, în cadrul procesului desăvârșirii statului național unitar român, orașul, împreună cu întreaga Basarabie, s-a unit cu România. În 1940, în urma notelor ultimative sovietice a fost anexat la U.R.S.S. Eliberat în 1941, orașul a fost reocupat de trupele sovietice (28 aug. 1944).

ISMAIL, numele a trei șahi persani din dinastia Sefevizilor. Mai important: I. I, șah (1502-1524), întemeietorul dinastiei. În timpul domniei sale, începe îndelungatul război persano-otoman (1514-1555), în care este înfrânt, de sultanul Selim I, în bătăliile de la Chaldiran (1514) și Kochisar (1515) și pierde însemnate teritorii. A declarat șiismul religie de stat și a sprijinit dezvoltarea culturii, el însuși fiind cunoscut ca un mare poet, semnând cu pseudonimul Hatai.

ISMAIL (pe numele adevărat Mawlay Ismail Sharif), sultan al Marocului (1672-1727) din dinastia Alawidă. A consolidat armata și instituțiile statului și a luptat împotriva spaniolilor, pe care i-a alungat din Mamur (1681), și a englezilor, eliberând Tanger-ul (1684).

ISMAIL n. ebr. 1. – (Syn); – Todiriu, act.; -ă pren., 1758 (Paș). 2. Smail aga, serdar de Galați (Sd XXII 124). 3. Ismail, este și nume musulman, impus de Turci cetății zidite la satul Smil pe Dunăre; el amintește pe fiul lui Avram cu serva sa Agar, strămoșul Ismaeliților.

ISMAEL (ISMAIL) (în „Vechiul Testament”), primul fiu al Lui Avraam pe care l-a avut cu Agar, slujnica soției sale Sara, alungat în pustie, împreună cu mama lui, după ce Sara l-a născut pe Isaac. Cei 12 fii ai lui I. sunt considerați întemeietorii celor 12 triburi arabe. Tradiția islamică recunoaște în I. pe strămoșul arabilor.

ISMAIL PAȘA (1830-1895), vicerege al Egiptului (1863-1879). A inițiat o politică de organizare a instituțiilor statului. Kediv din 1867; a obținut o largă autonomie în cadrul Imp. Otoman. În timpul său au fost încheiate lucrările Canalului Suez. Dificultățile financiare l-au constrâns să vândă, în 1875, Marii Britanii, acțiunile asupra Canalului Suez și să accepte controlul anglo-francez asupra finanțelor țării; a fost depus după eșecul tentativei de a înlătura acest control.