-IONA elem. -ona.

Iona m. unul din micii profeți evrei: aruncat de corăbieri în mare, fu înghitit (zice-se) de un chit care, după trei zile, îl scuipă pe uscat viu si nevătămat (sec. IX a. Cr.).

-ONA/-IONA suf. „a produce, a face”, „a acorda (ceva)”. (< fr. -/i/onner, it. -/i/onare)

Iona, tatăl fraților pescari Andrei și Simon-Petru, deveniți apostoli ai lui Hristos. Era originar din Betsaida.

Iona, unul dintre cei 12 proroci mici ai Vechiului Testament. A trăit în sec. 8 î. Hr. și și-a desfășurat activitatea profetică în regatul din nord. ♦ Carte a Vechiului Testament, scrisă de Iona (4 cap.), care, deși nu este o profeție în sensul propriu al cuvântului, figurează totuși printre cărțile profetice. Înghițit de un pește (chit, cașalot) în care a stat trei zile și rămânând nevătămat, a fost aruncat de valuri pe țărm. Prin aceasta este simbolizată șederea Domnului în mormânt și învierea Sa a treia zi. Scopul cărții este de a arăta universalitatea mântuirii, care nu aparține numai lui Israel, ci tuturor neamurilor. Este sărbătorit la 21 septembrie.

IONA (sec. 8 î. Hr.), profet evreu. A predicat la Ninive. Potrivit „Vechiului Testament” a fost înghițit de un chit (balenă), din pântecele căruia a ieșit teafăr după trei zile. Prăznuit la 21 sept. ♦ Carte a „Vechiului Testament” (4 cap.), care figurează printre cărțile profetice.

Ióna v. Ioan IX 6.

IONÁ ebr. Ionas „porumbiel”. 1. Iona (Sd XVI; P¹¹); – Mircea (Hur 47); 2. Ona (Dm). Lipsind accentul în scriere, numele se confundă cu formele în -a dela Ioan.