Iacob (St.) m. unul din cei 12 apostoli, martirizat (44).

Iacob m. patriarh evreu, fiul lui Isac, părinte a 12 fii, cari deveniră cele 12 seminții ale lui Izrael (2200 a. Cr.).

Iacob m. numele a 6 regi ai Scoției, dintre cari al V-lea (1513-1542) fu tatăl Mariei Stuart, iar al Vl-Ie, fiul Mariei Stuart, deveni în acelaș timp regele Angliei și al Scoției sub numele de IACOB I (1603-1625); IACOB II, fiul lui Carol I, fu detronat de ginerele său Guilom de Orange. (1685-1688).

IACOB (JAMES [dʒeimz]), numele a doi suverani ai Angliei din dinastia Stuart: I. I, rege al Scoției ca I. VI (1567-1625) și rege al Angliei și Irlandei ca I. I (1603-1625). A întărit absolutismul regal, provocând un îndelungat conflict cu Parlamentul. Adept al anglicanismului, i-a persecutat pe catolici și puritani. În vremea sa, englezii au întemeiat (1607) prima lor așezare (Virginia) din America de Nord. I. II, rege al Angliei, Scoției și Irlandei (1685-1688). Convertit la catolicism (1669/1669). Înlăturat din cauza politicii sale procatolice și a apropierii de Franța, a fost înlocuit cu William III.

IACOB (JAIME [háime]), numele a doi regi ai Aragónului. Mai important: I. I Cuceritorul (1213-1276). A promulgat un nou cod de legi (1247) și a cucerit arh. Baleare (1229-1235) și Murcia (1263) și Regatul Valenciei (1231-1238). A luptat împotriva maurilor (1256-1276).

IACOB (JAMES [dʒeimz]), numele a șase regi ai Scoției din dinastia Stuart. Mai importanți: 1. I. I (1406-1437), încoronat în 1424. A încercat să supună nobilimea autorității centrale, dar a fost asasinat. 2. I. VI v. I. I al Angliei și Irlandei.

IACOB, Caius (1912-1992, n. Arad), matematician și fizician român. Acad. (1963), prof. univ. la Timișoara, Cluj și București. Contribuții în mecanica fluidelor („Introducere matematică în mecanica fluidelor”), mecanica generală, dinamica gazelor, analiza matematică („Matematici clasice și moderne”). Precursor al aerodinamicii transonice (metoda aproximativă în planul fizic al lui Imai-Lamla-Iacob) și al aproximării hidrografice (metoda coardei lui Caius Iacob).

Iacob, -au, -ică etc. v. Iacov II 1.

Iacob Cu o largă arie de răspîndire în lume, frecvent și foarte popular în unele regiuni, actualul prenume masc. Iácob continuă un vechi nume pers. ebr. Jaakób, purtat de un cunoscut personaj biblic, fiul lui Isac și al Rebecăi și frate geamăn cu Esau. Ca și în alte cazuri, primele încercări de interpretare a numelui apar chiar în Vechiul Testament. Din cartea Genezei, în pasajul referitor la nașterea lui Iacob, aflăm următoarele: „...cel dintîi a ieșit roș de tot... și de aceea i-am pus numele Esau. Apoi a ieșit fratele său, care ținea cu mîna de călcîi pe Esau; și de aceea i-am pus numele Iacob”. Conform acestei ipoteze tradiționale, numele pers. ar avea la bază subst. akeb „călcîi”. În aceeași carte mai apare însă și o altă interpretare care pornește de la faptul că Esau ar fi vîndut lui Iacob dreptul de prim născut, în schimbul unei ciorbe de linte; cînd Isac îl binecuvînteazâ pe Iacob... Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacob, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de prim născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvîntarea”. Cu siguranță, datorită unei etimologii populare, Iacob este apropiat aici de akab „a înșela, a înlocui”. În epoca modernă, deși specialiștii au putut urmări radicalul -kb- în mai multe limbi semitice, etimologiile propuse sînt multe și diferite. Unii acceptă legătura cu akeb „călcîi”, propunînd semnificația „care vine din urmă” sau „care e născut după fratele său”; alți specialiști au încercat apropierea de cuvîntul arab jakub „cocoș de munte”, sprijinindu-se pe prezența unor alte nume de animale în nomenclatura patriarhală (Rahel „oaie” și Lea „vacă” sînt chiar numele celor două soții ale lui Iacob). De o mai largă apreciere se bucură totuși o altă etimologie, care propune încadrarea lui Jaakob în familia numelor teoforice; pe baza arabei de sud, radicalul -kb- este interpretat „a apăra, a proteja” (în arabă de exemplu, Mikabun este „vălul care protejează fața femeilor”). Conform acestei ipoteze Iacob ar însemna „(Dumnezeu) a apărat” (elementul teoforic lipsește). Este interesant de observat că nume proprii asemănătoare ebr. Jaakob apar și în izvoarele extrabiblice, mai exact în cele egiptene; ar putea fi luate în discuție numele pers. Jahkubel, toponimul Jaakobel (atestat în inscripțiile din timpul faraonului Ramses al II-lea, 1317 – 1251 î.e.n.) etc. Iacob a fost probabil frecvent la vechii evrei, întrucît el apare și în N.T. ca nume al primului martir dintre apostoli (în literatura ecleziastică este cunoscut sub numele de Iacob cel Mare și se consideră că a fost martirizat în anul 44 e.n.) și al unuia dintre frații lui Iosif (numit Iacob cel Mic, după legendă, prim episcop al Ierusalimului). Vechiul nume ebraic Jaakob, redat în grecește prin lakób (în Septuaginta) și Iákobos (numele apostolului din N.T.) iar în latină prin Jacob (în Vulgata) și Jakóbus, Jákobus, iar mai tîrziu Jácomus (formă păstrată în italiană, spaniolă, vechea franceză și engleză), se răspîndește odată cu creștinismul în toată Europa. Deși Iacob este unul dintre cei 12 apostoli și martiriul lui este singurul redat în N.T., cultul acestuia nu s-a bucurat de aceeași popularitate în Europa, în unele țări din apus (Spania și Portugalia de exemplu, unde a fost special venerat începînd din sec. 9), frecvența numelui fiind mult mai mare decît în răsărit. Către sfîrșitul evului mediu, fr. Jacques căpătase valoare peiorativă și devenise termen comun prin care erau desemnați țăranii (așa se explică și numele sub care este cunoscută în istorie răscoala țărănească din Franța anului 1358, Jacquerie – rom. Jacheria), iar diminutivul Jacquet era folosit cu sensul comun de „servitor, lacheu”. Tot din istoria Franței ne este cunoscut termenul iacobini prin care sînt desemnați reprezentanții aripii democratice în Revoluția franceză din 1789-1794 (numele vine de la mănăstirea Sf. Iacob din Paris, unde se țineau ședințele iacobinilor). La popoarele slave cultul lui Iacob a fost probabil mai mult răspîndit la sloveni, luna iulie purtînd la aceștia numele iacobșciak (la fel în Portugalia, mes de Sant Jágoa). La ucraineni, hipoc. Iakuș apare din anul 1435, iar la slavii de sud atestările sînt mult mai vechi, explicîndu-se astfel și prezența lui Iacov în documentele Țării Românești încă din anul 1389; Iacov, Iacovachi, lacuș apar și în documentele moldovene din timpul lui Ștefan cel Mare. Dintre formele mai vechi sau mai noi folosite la români, amintim pe Iacoviță, Iacă, Iacul, Iacșa, Iacobică, lacobuț, Iacoban, Coban etc. (apariția lui -b- în loc de -v- se datorește influenței latino-catolice). ☐ Engl. James (împrumut din vechea franceză), fr. Jacques (formă populară din lat. Jákobus), Jacqueme și James (forme vechi care reproduc lat. Jácomus) multe dintre hipoc. franceze sînt cunoscute și la noi (Jacquet, fem. Jacquette, Cotin, Jacquelin, fem. Jacqueline – nume de botez din sec. 14, Jacquin, Quinet, Jammet etc.), germ. Jakob, Jacobine, it, Giácomo (din lat. Jácomus), Giacobbe, Iácopo (din lat. Jácobus), sp. Jaime, Jayme (din Jácomus) și Jágo, port. Jágoa, Diego, Sandiego, bg. lakof, Iakov, Iáko, pol. Jakub, Jakib, rus. lakob, scr. Jak, Jaksa, Jaksici etc., magh. Jakab, Jákó, Jakob, Jakus, Jakobina, Zsaklin, arm. Agop etc. ☐ Scriitorii Iacopone da Todi, Jacques B. Bossuet, Jacob Grimm, Giácomo Leopardi, Jack London, artiștii plastici Jacopo Sansovino, Jacopo Robusti sau Tintoretto, Jakob van Ruysdael, compozitorii Jacques Offenbach, Giácomo Puccini, violonistul Jacques Thibaud etc. ☐ Jacques Fatalistul și stăpinul său de D. Diderot, Ultima scrisoare a lui Jacopo Ortis de Ugo Fascolo, James din Forsyte Saga, de J. Galsworthy, Jacques Arnoux din Educația sentimentală de G. Flaubert, Jake Barnes, unul dintre personajele lui E. Hemingway etc., Iago din Othello al lui W. Shakespeare.

Iacob Putneanul (†1778), mitropolit al Moldovei (1750-1760), originar din Rădăuți, fost egumen al m-rii Putna (1744) și episcop de Rădăuți (1745). A mutat tipografia Episcopiei de la Rădăuți la Iași, unde s-au tipărit 15 cărți în limba română, folosite în bis. și în școală, printre care un Bucovar, primul abecedar în limba română, alcătuit de arhimandritul Vartolomeu Măzăreanu. În 1760 a fost silit să se retragă din scaun datorită împilărilor turco-fanariote și s-a stabilit la Putna, unde a înființat o academie duhovnicească după modelul Academiei movilene de la Kiev. Este înmormântat la m-rea Putna.

IOAN IACOB HERACLID v. Despot-Vodă.