iț¹ sn vz ițe

iț² sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: iți / E: nct] (Reg) Copil neastâmpărat.

íță f., pl. e (d. lat. licia pl. d. licium, firu urzeliĭ; it. liccio, sp. lizo, d. licium; pv. lissa, fr. lice și lisse, d. licia). Fir de urzeală la pînză. Fir de sfoară saŭ de funie: această funie e în patru ițe. Partea de sus a războĭuluĭ și care susține ițele. Fig. A se încurca ițele, a se încurca o afacere, a deveni maĭ grea. A încurca cuĭva ițele, a-ĭ turbura afacerile. – Tiktin, luîndu-se după o strigătură izolată (la mijlocu ițuluĭ intră capu mîțuluĭ), zice că nu există sing. iță!!! De la iț pluralu ar fi maĭ degrabă ițurĭ fiind-că-ĭ monosilab), ca spriț și sughiț.

+IT (engl.) [cit. aĭti] s. n., art. IT-ul [cit. aĭtiul]

IT s. singulare tantum Tehnologia informației; acronim (scris doar cu majuscule) pentru englezescul information technology însemnând „tehnologia informației” (Microsoft se înfruptă din IT-ul românesc). Când însoțește un substantiv are valoare adjectivală (industria IT, sectorul IT etc. – care privește tehnologia informației). [ < engl. IT ]

IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat.