6 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sunătoare sf [At: COTEANU, PL. 28 / V: (reg) sanit~, sanitoarie, săn~, sănit~ / E: ml [herba] sanatoria (pad suna)] (Bot) 1 (Șîs floare de ~, iarbă ~) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, netedă și ramificată, cu puncte negre sau transparente, cu numeroase flori galbene aurii, care are diferite întrebuințări în medicină (antiseptic și cicatrizant, tratamentul unor boli de ficat etc.) Si: pojarniță, (reg) asunătoare (2), barba-lupului, buruiană-de-foc-viu, crucea (119)-voinicului, drobișor, fălcățea, floare-de-foc-viu, hamei-de-pământ, harnică, iarba-crucii, închegătoare, jale-de-munte, lemni, osul-iepurelui, pojar, pojărnică, sovârf-galben, sovârvoiță, sunaică, șerlai, zburătoare (Hypericum perforatum). 2 Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze mari și rare, cu flori galbene, care crește prin locuri umede și prin păduri, folosită în medicina populară ca leac împotriva tuberculozei sau a bubelor dulci Si: brâncuțe-de-pisică, fălcățea, iarba-spaimei, lujerică, merișor, pojarniță-de-îndoială, sovârvariță, sulițică (4), sulițioară (5), trifoiul-caprelor (Hypericum maculatum). 3 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu miros neplăcut, cu tulpina ramificată și frunzoasă, cu frunze păroase și flori galbene Si: barba (43)-lupului, lăptuca-iepurilor, măselariu, pojarniță (Crepis foetida). 4 Plantă erbacee din familia compozitelor, urât mirositoare, cu flori galbene, care crește pe locuri aride Si: (reg) barba-lupului, găină-părăsită (Crepis rhocadifolia). 5 (Reg) Gălbenuși (4) (Crepis pulchra). 6 (Mol; îs) ~ de câmp Plantă erbacee din familia compozitelor (Crepis capillaris). 7 (Reg; îc) ~ de munte Parpian (Antennaria dioica). 8 (Reg; șîs ~ schimbăcioasă) Iarba-osului (Helianthenum nummularium). 9 (Reg) Măselariță1 (Hyoscyamus niger). 10 (Reg) Sulițică (3) (Dorycnium herbaceum). 11 (Reg) Clocotici (9) (Rhinatus galber). 12 (Reg) Calcea (1) calului (Calha palustris). 13 (Reg) Gura (19)-leului (Antirrhinum majus).

SUNĂTOARE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică. – Lat. [herba] *sanatoria (după sunător).

SUNĂTOARE f. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă, cu numeroase flori galbene-aurii, având diferite întrebuințări în medicină; pojarniță. /<lat. sanataria

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sunătoare s. f., g.-d. art. sunătorii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUNĂTOARE s. (BOT.) 1. (Hypericum perforatum) pojarniță, (reg.) drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare, pojar, pojarnică, sunaică, șerlai, zburătoare, barba-lupului, buruiană-de-năduf, crucea-voinicului, floare-de-năduf, floare-galbenă, iarba-crucii, iarba-lui-sf.-Ioan, iarba-sângelui, iarba-spaimei, iarba-spurcății, osul-iepurelui, sovârf-galben. 2. (Hypericum maculatum) (reg.) fălcățea, lujerică, merișor, sovârvariță, sulițică, brâncuță-de-pisică, iarba-spaimei, trifoi-căpresc. 3. (Crepis rhocadifolia) (reg.) barba-lupului, găină-părăsită. 4. (Crepis foetida) (reg.) măselar, pojarniță, barba-lupului, lăptuca-iepurilor.

SUNĂTOARE s. v. clocotici, măselariță, sulițică, vocală.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HYPERICUM L., HIPERICUM, fam. Hypericaceae. Gen originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, cca 20 specii, semiarbuști sau arbuști. Frunze ovate, oblonge, de obicei sesile, nedentate, rar slab-serate, obișnuit punctate. Flori galbene, foarte rar albe, solitare, dispuse în corimbe sau paniculă, 5 sepale, 5 petale, stamine numeroase, libere, dispuse în fascicule, 3 stile. Fruct, capsulă uscată.

Hypericum androsaemum L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori aurii cu diametrul de cîțiva cm. Arbust, cca 90 cm înălțime. Frunze mai mult sau mai puțin persistente, ovate, cca 9 cm, lungime, pe partea inferioară albicioase.

Hypericum calycinum L. Specie care înflorește vara. Flori mari, galbene, cu stamine numeroase, în fascicole portocalii mai închis, purtate liber. Arbust tîrîtor, 40-50 cm înălțime cu frunze persistente, verzi, ovate, oblonge, ușor parfumate cînd sînt atinse (Pl. 40, fig. 237).

Hypericum olympicum L. Specie ce înflorește vara. Flori galbene cu diametrul de cîțiva cm, așezate în corimb rar, sepale punctate. Frunze mici, ovate, opuse, sesile, verzi- viu, pe un semiarbust de cca 28 cm înălțime, cu ramuri erecte.

Hypericum patulum Thunb. Specie ce înflorește vara-toamna. Flori galbene-aurii cu petale rotunde, mari, suprapuse cu proeminența centrală (unde sînt staminele) colorată mai închis, solitare sau în corimbe. Frunze mari, cca 6 cm lungime, ovate, pe partea inferioară albastre-verzi, caduce sau persistente. Tulpină roșiatică. Dacă planta se taie primăvara puternic, formează o masă densă de ramuri acoperite vara cu flori.

Hypericum polyphyllum Boiss. et Bol. Specie ce înflorește vara. Flori galbene cu 5 petale mari. Frunze înguste, ovate, mici, pe două rînduri în lungul tulpinii. Subarbust cu tulpini erecte, cca 25 cm înălțime.

Intrare: Hypericum (gen de plante)
Hypericum (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Hypericum
Intrare: Hypericum androsaemum
Hypericum androsaemum park  nomenclatura binară
compus
  • Hypericum androsaemum
Intrare: Hypericum calycinum
Hypericum calycinum park  nomenclatura binară
compus
  • Hypericum calycinum
Intrare: Hypericum olympicum
Hypericum olympicum park  nomenclatura binară
compus
  • Hypericum olympicum
Intrare: Hypericum patulum
Hypericum patulum park  nomenclatura binară
compus
  • Hypericum patulum
Intrare: Hypericum polyphyllum
Hypericum polyphyllum park  nomenclatura binară
compus
  • Hypericum polyphyllum