Homer m. ilustru poet grec, autorul Iliadei și al Odyseii: șapte orașe își disputau onoarea de a-i fi dat naștere. Tradițiunea îl reprezintă bătrân și orb, rătăcind din oraș în oraș, zicându-și poemele, dar critica modernă îi contestă, de mai bine de un secol, existența susținând că Ilyada și Odysea n’ar fi decât niște grupuri de rapsodii sau de cântece populare adunate și rânduite sub Pizistrat.

Homer.

HOMER (probabil între sec. 10 și 8 î. Hr.), cel mai mare poet epic antic grec. I se atribuie poemele „Iliada” și „Odiseea”. Capodopere ale literaturii antice, ele sintetizează o materie epică bogată, centrată în principal pe legenda Războiului troian și pe aventurile lui Ulise de la plecarea sa din Troia până la întoarcerea în Itaca. Legenda îl înfățișează ca pe un bătrân orb, care rătăcea din oraș în oraș, recitându-și versurile. Discuția în jurul paternității acestor două poeme a dat naștere controversei homerice.

HOMER [hóumə], Winslow (1836-1910), pictor american. Lucrări în ulei și acuarelă, reprezentând în special marea, remarcabile prin dramatismul și intensitatea lor („Nopți de vară”, „Pescuitul de heringi”, „Curentul Golfului”).

Quandoque bonus dormitat Homerus (lat. „Cîteodată dormitează și bunul Homer”) – Horațiu, Arta poetică, versul 359. Poetul latin avea cea mai mare admirație pentru rapsodul grec. Totuși, recunoaște necăjit Horațiu (căci versul începe cu Indignor): „Mă supăr că și bunul Homer moțăie uneori”. Cu alte cuvinte, chiar și pana lui Homer nu-i totdeauna la fel de vie, de inspirată. Versul horațian semnalează că pînă și în cele mai frumoase opere putem găsi părți mai puțin reușite sau chiar slabe. LIT.