feciorică sf [At: DAMÉ, T. 187 / Pl: ~rele / E: fecioară + -ică] 1-4 (Pop; șhp) Feciorea (1-4). 5 (Bot) Mică planetă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui Si: iarba-fecioarei, iarba-feciorilor, feciorie, (Ban) iarba-datului-și-a-faptului, iarba- surpăturei (Herniaria glabra).

FECIORICĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică.

FECIORICĂ ~ele f. (diminutiv de la fecioară) Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu frunze mici și opuse, cu flori galbene-verzui, dispuse compact la subsuoara frunzelor. /fecioară + suf. ~ică

feciorică s. f., g.-d. art. feciorelei; pl. feciorele

HERNIARIA L., HERNIARIA, fam. Caryophyliaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene și Europa Centrală, cca 25 specii erbacee, anuale sau perene, cu tulpini culcate, ramificate, glabre sau, pubescente. Frunze mici, opuse, simple, întregi, nepețiolate; stipele membranoase foarte mici, eliptice, nepețiolate, mai scurte decît frunzele. Flori mici, verzi (petalele lipsesc sau sînt subulate, neînsemnate), în glomerule dense, axilare și terminale.

Herniaria glabra L. Specie ce înflorește vara. Flori galbene-verzui (caliciul glabru cu laciniile obtuze), în glomerule axilare. Frunze mici, ovat-oblonge, glabre. Plantă perenă sau anuală, mică, erbacee, întinsă pe pămînt.

Herniaria hirsuta L. Specie cu flori verzi, frunze (lungi de cca 1,4 cm) ovate, cu vîrf bont, pe margine cu peri asprii, stipele; pergamentoase, cu mărginea. încrețită. Plantă gri-verde, pubescentă, ramificată; formează covoare.

FECIORICĂ s. (BOT.; Herniaria glabra) (reg.) feciorie, iarba-datului-și-a-faptului, iarba-fecioarei, iarba-feciorilor, iarba-surpăturii.