DULCIȘOR, -OARĂ, dulcișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui dulce; destul de dulce, relativ dulce. 2. S. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum). – Dulce + suf. -șor.

dulcișor adj. m., s. m., pl. dulcișori; f. sg. dulcișoară, pl. dulcișoare

DULCIȘOR s. (BOT.; Hedysarum) (reg.) cap-de-cocoș.

HEDYSARUM L., HEDISARUM, DULCIȘOR, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, America, Asia, Europa, 68 specii, erbacee sau semiarbuști, glabre, gri-albe sau cu păr mătăsos. Frunze, 5-9 perechi, cu foliolele eliptice sau ovat-oblonge. Flori roșii- purpur, albe sau galbene, mari de 2 cm (sepalele nu cad după perioada de înflorire, ovar cu cca 5 semințe), dispuse în racem lung-pedunculat, la subsuoara frunzei. Fruct, păstaie plată.

Hedysarum coronarium L. Specie care înflorește primăvara. Flori mari, roșu-purpur, în. spice dense, laterale, stindard puțin mai lung decît aripioarele. Fruct segmentat, glabru. Plantă bienală, cca 98 cm înălțime, cu tulpină erectă. Frunze, compuse din cca 11 foliole, eliptice sau rotunde, pe partea inferioară pubescente.

Hedysarum hedysaroides (L.) Schinz et Thell. (syn. H. alpinum Jacq.; H. obscurum. L.). Specie care înflorește vara. Flori purpurii, cca 20 (stindard sub formă de spatulă, mai scurt decît aripioarele), dispuse într-un racem lung-pedunculat, pendent, unilateral. Fruct neted, păstaie pendentă, plată, maronie, cu 4 articulații. Plantă perenă, erbacee, cca 65 cm înălțime. Tulpină erectă, neramificată. Frunze compuse din cca 17 foliole, glabre, ovat-oblonge sau; eliptice. Stipele concrescute, pergamentoase, maronii, opuse frunzelor.