aurat¹ sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: aura¹] 1-3 Aurire (1-3).

aurat², ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 462 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: aura¹] 1 a (Rar) Aurit². 2 sf (Bot; reg) Plantă erbacee, din familia compozitelor, cu florile marginale albe, iar cele centrale formând un disc galben Si: mărgărită, (reg) ochiul-boului, roman, romaniță-mare, tătăișă (Chrysanthemum leucanthemum).

AURAT I. adj. p. AURA. II. AURATĂ (pl. -ate) sf. 🌿 – MĂRGĂRITĂ [lat. auratus].

aurát, -ă adj. (lat. auratus). Vechĭ (Dos.). Aurit. Azĭ (Munt.?) s. f. Mărgărită.