HABEAS CORPUS loc. s. n. (În legislația unor țări) Drept care garantează libertatea individuală și îngrădește arestările și reținerea arbitrară a persoanei. [Pr.: ha-be-as cor-pus] – Expr. lat.

HABEAS CORPUS s. n. (În legislația unor țări) Drept care garantează libertatea individuală și protejează împotriva arestării arbitrare, permițând arestatului să ceară prin avocatul său să compară în fața unui magistrat care urmează să decidă asupra legalității arestării. [Pr.: ha-be-as cor-pus] – Expr. lat.

HABEAS CORPUS loc. s. (Jur.) Mandat al arestatului de a compărea în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării. [Pron. -be-as. / < engl., fr., lat. habeas corpus – să ai corpul (liber)].

HABEAS CORPUS loc. s. (în legislația unor țări) drept care garantează libertatea individului, permițând celui arestat să compară în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării. (< lat. habeas corpus, să ai corpul /liber/)

habeas-corpus n. («s’ai corpul tău»), lege în Anglia care dă acuzaților dreptul de a aștepta în libertate judecata lor, dând o cauțiune.

habeas corpus (lat.) (desp. -be-as) loc. s. n.

*habeas corpus (lat.) (-be-as) loc. s. n.

habeas corpus sn [At: RESMERIȚĂ, D. / P: ~be-as / Pl: ~uri / E: lat habeas corpus] (Jur) Drept care garantează libertatea individuală și protejează împotriva arestării arbitrare, permițând arestatului să ceară prin avocatul său să compară în fața unui magistrat care urmează să decidă asupra legalității arestării.