O definiție pentru Gug


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GUG cf. subst. gugani, gugueni, epitete în Oltenia pentru hațegani, în Banat pentru păstori străini. 1. – mold. (Ur XXII 378); – Pătru (17 A II 216); – Ion (Sur I); Gugu (Am 135; Sc); – vatag (16 A III 27); -l 1534, ard. (Paș); -lescu, C. (Î Div). 2. Guga b., ard. (Moț; Viciu 16); – mold. (16 A I 343); – munt. (16 B I 114, II 10; BG LIII 156); Gugă Ioan (C Ștef; 17 B I 171). 3. Guglea b. (Isp II1); -ești s. 4. Gugiu, fam. -man: Gugiman, S. (Isp VI2), sau < subst. gugiuman (căciulă de demnitar). 5. + -lea: Guglea, Stan, 1708 zis și Gujlea, Stan în 1667 (BCI 83). 6. + -lea -eș: Gugleș. 7. + -ui: Gugui, fam. -a, Ioan olt., 1828 (Valea Jaleșului, Cărăbiș). 8. + -ui, -an: Guguian, (Viciu 16); – Jinga, munt. (BCI XII 105); Guguianca s. 9. Gugucea țig. (16 B II 16). 10. Cu nazalizare: Gungul b, și Gunga b. (Sur V).

Intrare: Gug
nume propriu (I3)
  • Gug