Golia f. mânăstire în Iași zidită în 1640 de Vasile Lupu. Ospiciu de nebuni.

golie sf [At: ȘEZ. VII 180 / Pl: ~ii / E: mg gólya] (Orn; mgm) Cocor (Grus grus).

GOLIE s. v. cocor.

golie s. v. COCOR.

Golia, m-re în Iași, întemeiată încă din sec. 16 de către marele logofăt Ion Golia și refăcută la începutul sec. 17, când s-a construit și turnul clopotniță. Actuala bis. a m-rii a fost zidită de Vasile Lupu între 1650 și 1653, folosind o echipă de meșteri italieni aduși din Polonia. Reprezintă unul dintre cele mai importante monumente arhitectonice din Iași, cu un bogat tezaur de obiecte de artă religioasă.

GOLIA, mănăstire situată în municipiul Iași, ctitorie de la începutul sec. 16 a marelui logofăt Ioan Golia, menționată în 1564. La începutul sec. 17 s-au făcut reparații capitale și s-a construit turnul-clopotniță. Biserica actuală, cu hramul Înălțarea Domnului, a fost rezidită în 1650-1653 din inițiativa lui Vasile Lupu și terminată în 1660, în timpul domniei lui Ștefăniță Lupu. În 1668-1672 s-au construit zidurile de incintă și cele patru turnuri circulare de la colțuri. Distrusă de un incendiu în 1735 și apoi de cutremurul din 1738, biserica a fost supusă ulterior unor reparații. Închisă în perioada 1900-1943; ample lucrări de restaurare în 1943-1947. Desființată în 1947, a fost reînființată în 1991. Important monument arhitectonic; bogat tezaur de obiecte de artă religioasă.