9 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [Pr.: -bi-u-] – Sabie + suf. -uță.

GLADIÓLĂ, gladiole, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari de diferite culori (Gladiolus hybridus). [Pr.: -di-o-] – Din germ. Gladiole. Cf. lat. gladiolus.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLADIÓLĂ s. (BOT.; Gladiolus gandavensis) (pop.) săbiuță, (reg.) săbioară, (prin Transilv.) crin-roșu.

SĂBIÚȚĂ s. 1. săbioară, (reg.) săbiușcă. (Sabie mică sau ~.) 2. (BOT.; Gladiolus imbricatus) (reg.) cocardău, cocoșică, rogoz, săbioară, săgeată, săgețea, secerele (pl.), spatarează, crin-vânăt, (Transilv.) coasă, (Ban.) seceruie, (Ban. și Transilv.) spetează. 3. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, sabiță, săbioară, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiță.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GLADIOLUS L., SĂBIUȚE, GLADIOLE, fam. Iridaceae. Gen originar din Africa de S și tropicală, Europa, Asia, cca 252 specii, erbacee, perene, ce depășesc 1,5 m înălțime. Tuberobulb globulos sau plat, acoperit cu tunici brune, roz etc., cu fibre paralele sau în rețea, spre vîrf, pe toată lungimea, compus din 2 părți distincte: partea exterioară fin-granulată, partea internă, un țesut fibros. La bază, un strat rezistent, în timpul vegetației are proprietatea, de a da naștere la unul, mai rar la 2 tuberobulbi de înlocuire. în afara tuberobulbului înlocuitor, din vechiul tuberobulb se formează tuberobulbilii. Bulbilii sînt înveliți la exterior într-o membrană destul de rezistentă, ca într-o capsulă. în mod obișnuit, pe o plantă se formează 20-30 bulbișori, iar în cazuri rare, 200-300 sau chiar mai mulți. Tulpinile aeriene, în majoritatea cazurilor solitare, mai rar ramificate, sînt învelite la bază în cîteva frunze, ca într-o teacă tubulară. Ele se dezvoltă din mugurii aflați pe tuberobulb la subsuoara solzilor. Frunzele au formă de sabie și prezintă nervuri paralele care ies mult în relief. Inflorescența este un spic cu flori așezate unilateral sau bilateral. Numărul florilor în inflorescență variază între 2 și 12, la speciile sălbatice și peste 20 la cele cultivate. Mărimea florilor este foarte diferită. Speciile sălbatice au un diametru redus, 2-4 cm, comparativ cu cele cultivate, ale căror flori îl au în jur de 20 cm. Deschiderea florilor în inflorescență se face eșalonat, începînd cu cele de la bază. Floarea tipică a speciilor sălbatice se caracterizează prin forma neregulată a petalelor și răsfrîngerea accentuată a pîlniei, care este ușor bilabiată. Cele șase foliole au marginea dreaptă, ondulată sau franjurată, cu un colorit foarte variat (Pl. 36, fig. 212).

Gladiolus byzantinus Mill. Specie care înflorește vara. Flori roz, dispuse în spic, mai mici decît la hibrizi. Plantă de cca 95 cm înălțime.

Gladiolus cardinalis Curt. (syn. G. speciosus Eckl.). Specie care înflorește vara. Flori roșii-aprins cu trei pete albe pe fețele interioare ale laciniilor inferioare ale periantului. Plantă de cca 95 cm înălțime.

Gladiolus colvillei Sweet (G. cardinalis x G. tristis). Specie hibridă. Înflorește vara. Floare albă. Plantă de cca 65 cm înălțime.

Gladiolus floribundus Jack. Specie cu flori albe-roz cu o nuanță purpurie de-a lungul liniei centrale, interne, a petalei. Plantă viguroasă.

Gladiolus imbricatus L. Specie care înflorește la începutul verii. Flori purpurii (perigon neregulat și aproape bilabiat cu 6 diviziuni), în spic terminal, unilateral. Fruct, capsulă obovată cu 3 muchii rotunjite. Frunze enziforme. Plantă erbacee, perenă, bulboasă. Bulbi cu tunicile fibroase, fibrele fine, dense, paralele, numai în partea superioară fin- reticulate. Tulpină dreaptă, uneori puțin sucită.

Gladiolus psittacinus Hook. Specie cu flori galbene, cu numeroase nuanțe și pete de roșu. Specie robustă. modificată

Gladiolus purpureo-auratus Hook. Specie cu flori galbene cu pete brune intens. Mai puțin viguroasă decît precedentele.

Gladiolus saundersii Hook. Specie cu flori roșii-aprins pătate cu alb. Specie robustă. Cea mai mare parte a soiurilor de gladiole cultivate astăzi sînt hibrizi și polihibrizi complecși, înglobați în specia Gladiolus hybridus hort. care posedă caractere noi față de speciile din care au provenit, concretizate prin aioi culori și forme de floare, creșteri mai puternice și rezistență bună (boli și dăunători, vreme mai puțin favorabilă, floare tăiată în vase etc.), precum și printr-o înflorire mai timpurie sau mai tîrzie, atît în cîmp cît și în seră. S-au obținut, de asemenea, gladiole pitice cu înflorire timpurie.

Intrare: Gladiolus (gen de plante)
Gladiolus (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Gladiolus
Intrare: Gladiolus byzantinus
Gladiolus byzantinus park  nomenclatura binară
compus
  • Gladiolus byzantinus
Intrare: Gladiolus cardinalis
Gladiolus cardinalis park  nomenclatura binară
compus
  • Gladiolus cardinalis
Intrare: Gladiolus colvillei
Gladiolus colvillei park  nomenclatura binară
compus
  • Gladiolus colvillei
Intrare: Gladiolus floribundus
Gladiolus floribundus park  nomenclatura binară
compus
  • Gladiolus floribundus
Intrare: Gladiolus imbricatus
Gladiolus imbricatus park  nomenclatura binară
compus
  • Gladiolus imbricatus
Intrare: Gladiolus psittacinus
Gladiolus psittacinus park  nomenclatura binară
compus
  • Gladiolus psittacinus
Intrare: Gladiolus purpureoauratus
Gladiolus purpureoauratus park  nomenclatura binară
compus
  • Gladiolus purpureoauratus
Intrare: Gladiolus saundersii
Gladiolus saundersii park  nomenclatura binară
compus
  • Gladiolus saundersii