GIUGLE sau GIUG + suf. -LEA, cf. subst. ar. džuglu < lat. jugum „culme de munți”, + art -l; la bulgari „răzor” (DR III). 1. Giuglea, Gh. filolog ard,; Giuglescu (Gorj). 2. Cf. Ciuglea (Tel 58) și Juglea v. Jug. 4. Cf. Gigle, Ion, 1793 (BCI VII 22). 5. Cf. Giuglău, Olga, act. < giuglău, nume de cîine (DLR).