3 definiții pentru Ghenadie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Ghenadie (Gheorghe) m. patriarh din Constantinopole, a scris Confesiunea ortodoxă (1453-1469).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GHENADIE, gr. Γεννάδιος, cu sens ca și Evghenie: „nobil”. 1. – (Bis R II). 2. Ghenadiu (Arh). 3. Cu apoc. și în contam, cu alte nume ca: Evghenie, Dioghene, Theaghene: GHEN: a) Ghen/ea; -escu; -eu, mold. (Bir IV); -eș (Șchei I) -oiu (Paș); Ghen/u, -oiu, -ovici (Șchei III) sau < Evghenie; b) -ca, -cea, -ciu: Ghenca (Paș); Ghen/cea (G. Dem 623); -ciul (16 B IV 498); cf. blg. Γенко, Γенчо < gr.Gennadios (etim. Weig). II. Ghinadie (17 B I 109; Vit 13). A. Cu apoc.: Ghin. 1. Ghin (17 B I 56, IV 216; P11); – boier 1521-29 (P Gov 17) – Diaconu, 1659 (AO XXI 219); -popa (17 B II 270, III 24). 2. Ghin/e (17 B I 311); -ea vist. lui Matei Basarab; -ea (P Bor 28; Olt; 17 B I 311, II 319); -ea fam. ard. (Paș); -escu; -ești s.; 3. Ghinia (Isp IV1); Ghiniț/a b. (BCI VII 24); (Șez); Ghinia (16 B II 322). 4. Ghinu mr (DR II); Ghiniu, Ion (Șchei III). Ghinoiu (Ard); Ghinuț, buc. 5. + cu: Ghin/cul; -căuți s. 6. -cea: Ghincea (16 B VI 312; Sd V 451; Ard; Hur 99); – clucer (RI VIII 170); – Văleanul, 1684 (AO VII 124) etc. 7. + -ciu: Ghinciul (17 B III 167). Cf. și alb. ghin „spată”. B. Cu afer.: 1. Nadia f. 2. Nad (17 B I 214), -u C., act. 3. Prob. + -eș, iș: Nadeșu, I (C Ștef); Nadiș 1497 (Dm; 16 A II 207); -a s. (Dm). Acestea nu pot fi în relație cu magh. nádas „stuf”, exceptînd toponimele ardelene și t. din raionul Moinești.

Ghenadie Aproape ieșit din uz în onomastica noastră contemporană (cu excepția unor zone din estul țării), Ghenádie, fem. Ghenádia corespunde numelui pers. gr. Gennádios, Gennadía atestat într-o perioadă tîrzie și destul de puțin frecvent (din primele secole ale erei noastre este cunoscut un patriarh al Constantinopolului). Semnificația numelui era clară pentru greci, întrucît corespunde adj. gennádios „nobil, curajos, brav”, fiind deci un sinonim al lui → Eugen cu care se înrudește și din punct de vedere etimologic, ambele avînd la bază radicalul gen- (genos „neam” etc.). Folosit la început mai mult în mediul ecleziastic (în timpul lui Ștefan cel Mare, în documentele moldovenești era purtat de un egumen și un ieromonah), numele apare ceva mai frecvent către sfîrșitul sec. 16 și începutul sec. 17. Majoritatea formelor curente în această perioadă, multe cunoscute astăzi ca nume de familie, sînt derivate de la tema Ghen-, putînd fi deci raportate și la alte nume (mai frecventă era forma veche a lui → Eugen, Evghenie); Ghen(u), Ghenea, Ghencea, Ghenciul, Ghinea, Ghinoiu, Ghinuț etc. ☐ Bg. Ghenadi, Ghenadia, rus. Ghenadii, Ghenadia (sînt frecvente și astăzi).

Intrare: Ghenadie
Ghenadie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ghenadie