O definiție pentru Ghedeon


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GHEDEON judecător bibl., ebr. gidhom „tăiere”. I. l. -(Hur; 17 B IV 135); – cinci prelați (Bis R); – mitr, 1664 (Băl VI) = Ghedion (Răc 19); Ghedeoni fam. (Șchei IV). 2. Cu schimbarea fin.: Ghedeiu, 1.(Sur XXII); Ghediul din Ocna (17 B II 37). 3. Ghidion (Ștef; 16 A II 102); – ep. (Isp II2); -ul s.; -escu fam. 4. Ghidioanu Tăoanu (16 A I 237). 5. Ghideon, 1647 (Răc 15; Sd XV 120; Buc); – Papa (17 A II 309). 6. Ghidinescu, I., munt (BCI VIII 34). II. Cu apoc.: 1. Ghidu s.; -l (16 A I 454, II 67; Sur XVI; Isp III2); – C. (BCI XI 35; RI XV 270); – comis, 1643, olt. (Sd 299) etc. - leni s. 2. Ghid/a s., ard. -an,V. (Isp II2); -e (P3); -ea (Dm; Ștef); -eia, N. (17 B III 102); -el, C., act.; -ești s. (Dm). 3. Ghidia, olt; Ghidiu, A., băn. (LB); – C. (Gorj 117). 4. Ghidoneni s.(Sd XXI). 5. Ghidoul (17 B I 184). 6. Ghiduș, -eni s. (17 A222). 7. + Banu: Ghidiban, Sim. (16 A IV 204). 8. + Gole: Ghidigol (Dm).

Intrare: Ghedeon
Ghedeon nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ghedeon