6 definiții pentru Gavriil


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Gavriil, arhanghel, unul dintre căpeteniile îngerilor, cinstit deopotrivă de creștini, mozaici și mahomedani. El prevestește nașterea lui Ioan Botezătorul (Luca, 1, 9-20) și este purtătorul Bunei-Vestiri, anunțând pe Fecioara Maria că va naște pe Iisus Hristos. Musulmanii cred că el ar fi dictat profetului Mahomed Coranul. În apocriful etiopian Cartea lui Enoh, Gavriil este supraveghetorul Paradisului. Este sărbătorit, împreună cu Mihail, la 8 noiembrie.

GAVRIIL (GAVRIL) PROTUL (sec. 15-16), monah grec. Conducător al comunității călugărilor de la Athos. A scris în 1517-1521 „Viața Sfântului Nifon”, important izvor pentru Istoria Țării Românești între 1495 și 1521.

GAVRIIL (GAVRIL) IEOROMONAHUL (sfârșitul sec. 15-începutul sec. 16), zugrav român. A pictat frescele bisericii Bălinești (1493). Reprezentant de seamă al artei din vremea lui Ștefan cel Mare.

GAVRIIL (GAVRIL) URIC (sfârșitul sec. 14-începutul sec. 15), călugăr, miniaturist și caligraf român. A lucrat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun la mănăstirea Neamț. Creatorul unui mod original de interpretare a formelor bizantine, care a influențat miniatura și pictura murală moldovenească de mai târziu. Principale lucrare: „Tetraevanghelul” din 1429 (se găsește la Biblioteca Bodleiana, Oxford).

GAVRIIL (ebr. „omul lui Dumnezeu”), unul dintre cei șapte arhangheli. G. este venerat de mozaici, creștini și musulmani. În „Vechiul Testament” îl ajută pe Daniil, să înțeleagă viziunile avute. În „Noul Testament” este purtătorul Bunei Vestiri. În Islam se presupune că ar fi dictat „Coranul” Profetului Mahomed.

GAVRIIL ebr. Gabhriēl I. Gavril 1. -ă (C Bog); - (Sd XI 49; Arh); -ean fam. (Buc.); -ei (CL); -escu; -ești s.; -iță (Sur IV); -ișoae, mold.; -icior, mold. (Sd XXI) -iu, act.; -oiu (act.); -on, hațeg (Cand 139); -ugă, P., mold. (Grai I 474). 2. + -cea: Gavrilcea (16 A IV 138; Băl II; Sd XVI). II. Gavru: 1. Gavrul, mold. (Sd XV 210). 2. Gavr/a, băn.; -ea (Hur 102; Sd XXII); -escu (Hur 101) cf. și gr. Γαβρᾶς (Hurm XIII). 3. -in, -ince: Gavrin/a f. (16 A IV 200); -cea b. (AO XII 448) etc., Găvrince (Mar). 4. Gavr/iș ard, frecv. în f. jd. Someș (inform. Cristureanu); -ița b., mold. 1638 (BCI VIII 71; Sd VII 91); -iță (Sur II și IV); -ițe, T. (Ard II 135); -(Sur IV). 5. Găvroi (Hur 102); Găvruș (Mar). 6. Cu metat. Gîrva, D. (17 A IV 458). 7. Cu apoc.; Gav și -a (Sd XXII); -a, ar., act.; -alin neg. (Ț-Rom 134); -ig, Ioan, act. 8. + -an: Găvan (v. Partea a II-a). III. Sub infl. ucr.: 1. Havril/ești s. (Dm); -ăuți s. 2. Havriș (17 A IV 373; Isp VI1) 3. Hovrileta t. (Tut 70 – 71); Hovrileații apa, în genitiv (Tut). 4. Cf. prob. prin metat.: Hovîrla munte. Vezi și E. Petrovici (Romanoslavica IV 45). IV. Din lat.-magh.: Gabriel – Gábor: 1. Gabriel, Valahul, doc. latin (C. Bog), formă răsp. în Ardeal și Moldova, sub influența catolică. 2. Gabru s. 3. Gabăr (Ard; Sd XVI; Sur III și VII); Gaber, I., act.; -a s. 4. Gabur, mold. (Șez); și -ești s. (BA ung 10); cf. Gabur Batăr = Gabriel Bathory (17 B II 258). 5. Gaboran (M mar). 6. Gabre 1722 și -a fam. ard (Paș). 7. Gabrov s. (17 B I 405); -i b. (16 B IV 128); cf. orașul blg. Gabrovo, și, după coloniștii veniți de acolo, „ulița Gabroveni” în București. 8. Gabrian, I. (Met 277). 9. Cu metat.: Garbul (Mar); Gărbul, M. (16 B I 79); 10. Ipoc.: Gaba, Gabi b. și f.; Gabu (Puc); Gabia f. (Tec I). 11. Prob. + -unea: Găbunea, C. (IO 139); Găbănea (Sd X). V. Din blg. Γацо sînt.< Gavriil (Weig); 1. Gațu, Stan (Sd XXII); -l fam. (Sur XXV). 2. Găța b. (17 B II 175). 3. Gațea, mold. (Sd XI 48). 4. Gățilă (ib 74).

Intrare: Gavriil
Gavriil nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gavriil