bibilică s.f. 1 (ornit.) Pasăre domestică, de mărimea unei găini, cu penele negre-cenușii, împestrițate cu alb, care are o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris); pichere. 2 (bot.) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu florile pestrițe, cu pete albe, violete sau roșii, ocrotită prin lege (Fritillaria meleagris). 3 fig. (fam.) Iubită, amantă. • pl. -ci. /cf. bg. биба, srb. biba.

BIBILICĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.

BIBILICĂ ~ci f. Pasăre domestică de talie medie, având penajul cenușiu, împestrițat cu alb, și o proeminență cornoasă mai sus de cioc. /cf., bulg., sb. biba

bibilică s. f., g.-d. art. bibilicii; pl. bibilici

bibilică (-ci), s. f. – 1. Pasăre de mărimea unei găini cu pene cenușii împestrițate cu alb. – 2. Plantă liliacee (Fritillaria meleagris). Bg. biba „curcan”, sb. biba, piblica „bibilică” (Cihac, II, 256), cuvinte care provin din tc. biba „curcan”. – Der. bibiloi, s. m. (bărbătuș al bibilicii).

FRITILLARIA L., LALEA PESTRIȚĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa și Asia, cca 98 specii, vivace, erbacee, bulb.. gălbui cu miros neplăcut. Tulpină multifoliată, 60-100 cm înălțime, purtînd la bază și la extremitatea sa frunze strînse unele lîngă altele. Cele de la partea inferioară numeroase, ovat-ascuțite, mai groase, larg-dilatate lă bază, cele superioare măi înguste, aproape verticale. Imediat sub buchetul formai din frunzele terminale și la subsuoara lor, de jur împrejurul tijei, înflorește, primăvara, un mare număr de flori campanulate, pendente, cu înveliș floral, perigonul, format din 6 foliole colorate la fel, gălbui-brune sau pătate, roșii-cărămizii, roșii-stacojii, oranj, galbene.

Fritillaria imperialis L. Specie care înflorește primăvara. Flori numeroase, Campanulate, corolă cu 6 diviziuni (cca 6 cm lungime), roșii, galbene-limon, cu linii albe sau roșii-închis, dispuse, cca 10, în umbelă, dedesubtul verticilului de frunze. Tulpină viguroasă, înaltă de 60-100 cm, cu pete purpurii. Frunzele radicale ovat-ascuțite, la bază mai late, în vîrful tulpinii frunze liniare dispuse în verticil. Plantă erbacee, bulb gălbui, solzos, cu miros neplăcut.

Fritillaria meleagris L. Specie care înflorește primăvară. Flori albe pătate cu roșu sau violet, în vîrful tulpinii 1, rareori 2, mari. larg-campanulate, pendente. Tulpină (cca 35 cm înălțime) cilindrică. Frunze tulpinare liniare (cca 11 cm lungime) fără pețiol, caniculate, verzi-palid-albăstrui. Plantă erbacee, cu bulbul mic, tunicat, alburiu, sferic sau puțin turtit, cca 1,4 cm diametru, cu miros neplăcut. Soiurile acestei specii se pretează foarte bine la cultura forțată, iar în parcuri și grădini, în locuri semiumbrite, în pilcuri sau pe malul, apelor.

Fritillaria pallidiflora Schtenck. Specie care înflorește primăvara. Flori (cca 3,5 cm lungime) galbene-pal-crem sau galbene-verzui cu pete roșii în interior, peste 12, în axa frunzelor albăstrui, alterne, sesile. Bulbi mari. Recomandată pentru borduri.

Fritillaria pyrenaica L. Specie care înflorește primăvara. Flori campanulate, maro-purpurii, uneori negre, dar în interior galben. Peduncul roșu, cca 45 cm înălțime.

Fritillaria tenella Willd. (syn. F. montana Hoppe). Specie care înflorește primăvara. Flori, la început, îndreptate în jos, galbene cu pete brune, perigon în formă de clopot cu 6 foliole libere, 6 stamine. Fruct, capsulă. Plantă erbacee eu bulbi. Tulpină lipsită de flexibilitate (cca 28 cm înălțime) unifloră. Frunze lanceolate, liniare.

BIBILICĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin OIt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.