15 definiții pentru Filip


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Filip m. nume a 5 regi ai Macedoniei dintre cari FILIP II, tatăl lui Alexandru Macedon (360-336 a. Cr.) si FILIP V (221-178).

Filip n. numele mai multor regi ai Spaniei:; FILIP II, fiul lui Carol Quintu, rege al Spaniei și al Țărilor-de-Jos, fu adversar declarat al Reformei, cuceri Portugalia, echipă Armada în contra Englezilor, și zidi Escurialul (1556-1598); FILIP V, nepotul lui Ludovic XIV, primul dintre Burbonii Spaniei (1700-1746).

Filip m. numele mai multor regi ai Franței: FILIP II (August), rivalul lui Ricard Inimă-de-Leu, cu care făcu a treia cruciată (1180-1223); FILIP III (cel Frumos), Desființă ordinul Templierilor (1285-1314); FILIP VI (de Valois), începu răsboiul de 100 de ani și fu învins de Englezi la Crécy (1328-1350).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Filip, sfânt, unul dintre cei 12 apostoli, chemat personal de Iisus după alegerea celor două perechi de frați (Petru și Andrei, Iacov și Ioan). A participat la nunta din Cana Galileii, la înălțarea Domnului, la alegerea lui Matia și la Sinodul apostolic. Bis. îl prăznuiește la 14 noiembrie.

Filip, sfânt, unul dintre cei șapte diaconi (Fapte, 6, 5), originar din Cezareea Palestinei. A propovăduit evanghelia în Samaria, unde botează pe Simon Magul. După Tradiție a devenit episcop al Traliei în Asia Mică. Bis. îl sărbătorește la 11 octombrie.

FILIP, Florin Gheorghe (n. 1947, București), inginer român. M. coresp. al Acad. (1991). Contribuții privind sistemele de teleprelucrare, modelare și simulare, sistemele ierarhizate de conducere automată și optimizare, sistemele suport pentru decizii, sistemele de producție inteligente, integrate prin calculator.

FILIP, numele a cinci regi ai Macedoniei antice. Mai importanți: 1. F. II (359-336 î. Hr.), tatăl lui Alexandru cel Mare. A înfăptuit reforme militare și economice, care au contribuit la ridicarea statului macedonean la rangul de mare putere în lumea grecească. A cucerit Tracia și coloniile grecești de pe litoralul de N al M. Egee. Prin victoria de la Cheroneea (338 î. Hr.), a instituit hegemonia Macedoniei în Grecia. 2. F. V (221-179 î. Hr.). A purtat două războaie împotriva Romei (215-205 și 200-197 î. Hr.), încheiate cu înfrângerea Macedoniei.

FILIP, numele a cinci regi ai Spaniei. Mai importanți: 1. F. II (1556-1598). A urmărit instaurarea absolutismului monarhic și a sprijinit Contrareforma; a purtat războaie cu Franța și cu Anglia. În timpul domniei lui a început Revoluția în Țările de Jos, a fost ocupată Portugalia (1580-1581), flota spaniolă a participat la lupta de la Lepanto (1571), iar în 1588, Invincibila Armada a fost înfrântă de flota engleză și apoi distrusă de furtuni. 2. F. V (1700-1724. 1724-1746), întemeietorul dinastiei Bourbonilor în Spania. A participat la Războiul de Succesiune la Tronul Spaniei (1701-1714), la cel al Poloniei (1733-1738), precum și la cel al Austriei (1740-1748).

FILIP (sec. 1), unul dintre cei 12 apostoli. A fost între primii chemați de Iisus. După pogorârea Duhului Sfânt, el ar fi propovăduit în Frigia și Sciția. Prăznuit de Biserica ortodoxă la 14 nov.

FILIP, Nicolae (1864-1922, n. București), medic veterinar și agronom român. Prof. univ. la București. Conducător al primului institut zootehnic din România. Propagator al cunoștințelor științifice în rândurile țărănimii. Op. pr.: „Zootehnie generală”.

FILIP, numele a șase regi ai Franței. Mai importanți: 1. F. II August (1180-1223). A întărit autoritatea statului francez și a cucerit, între 1204 și 1206, de la regele englez Ioan Fără de Țară, Normandia, Anjou, Maine, Touraine și o parte din Poitou, consolidându-și stăpânirea asupra lor prin victoria de la Bouvines (iul. 1214); a participat la Cruciada a III-a. 2. F. IV cel Frumos (1285-1314). A dus o politică de centralizare a statului și de extindere a domeniului regal. A respins pretențiile de supremație emise de papa Bonifaciu VIII și, având sprijinul Statelor Generale (convocate în 1302), l-a umilit pe papă la Anagni (1303). Conflictul cu papalitatea s-a încheiat o dată cu instalarea papei Clement V (1305), care a mutat reședința pontificală la Avignon (1309). A desființat Ordinul templierilor (1312), confiscându-i averile.

FILIP gr. Фίλιππος „iubitor de cai” I. 1. Filipii, sărbătoare populară; Filip/escu fam.; -eni, -ești ss., -oiu t.; -ea t. (Dm); Filipa f. (P2); b. țig (16 B IV 265). 2. Filipaș (Dm; 16 A II 170); -oiu t. 3. Filipan (16 B VI 193); cu afer.: Lipan, 1626 (Glos; Sur VI); – C. (A Gen I 103); Lipăn/ești s.; -escul, G. (BCI X 106); cf. și subst. lipan. 4. Filipin, Ec. (AO XVI 31); -a f., act. 5. Filipșanu = Filișanu (în doc. de la Matei Basarab), cf. Filieșanu. II. Cu hi < fi: 1. Hilip (Sd XXII; 16 A III 466; Mar; Ur XXII 70; Buc) și act. popular; Hilip/ești de Tîrg (16 B II etc.; -ăscul, Matei (Sd V 107). 2. Hilipeț (17 A III 40). 3. Hilipiel (Isp II1). Cf. și Xίλιππος (But), evident nume de aromîn. 4. Contras: Hilina, cf. ngr. Фίλίνα < Фίλιππος;, (etim. But), v. Filic. 3. 5. Cu ș < h: Șelip, Gav. (Sur XIV); Șilip, ard. (DR V582). III. Cu pi < fi, cf. trac. Pulpudeva < Philippopolis: 1. Pilip (17 B II 172); Pilipi sau Hilipi numele sărbătorii populare (14- 16 nov.). 2. Pilipcea s. (16 A I 216). 3. Probabil, cu apoc.: Pilea, v. acesta. IV. Scurtări și contaminări: 1. cu afer.: Lipa b., olt. (Cand 137); Ilipescu, olt. (Sd. XXII) 2. Lipoiu; Lipoianu, C. (Cîmp 180). 3. + sl. -ov, Lipov, Gavril (Sur XVI) și Lipov/a, -ul ss. (Sur VI), scurtări din Filipov, mai puțin din sl. липа „teiu” 4. + -an: Lipovan, popa, mold. (Sur XVI; 17 A V 330) din an 1625, străin de secta cu acest nume ce apare pe la anul 1650, «Lipovenii», numită tot după un Filipov, întemeietorul ei. Lipia s. < Filipia sau <Alipie. 6. + Petru: Fiipetru (Ard II 103). V. Diverse origini: 1. După magh. Fülop: Filep (Ard); Filep zis și Hilip (Sd XXII 248-9); Hilep, munt. (Sd XI 119). 2. Prob. Fulea, ard. (RA II 419). 3. După blg. фико < Filip (Weig), sau ca ipoc. din SofiIca – Sofica: Fică, Tămaș, mold. (Sd Yll 63); Ficău, Iacob (Sur II); cf. Ficșinescu (Puc.) 4. Din spaniol. Pepano < „Filip”: Pepano, Paon (Stavr 23); – Pană-Bucur 1670 (BCI XI 31): Pepanul, Donea(Cotr 56); cf. Peponas, Ion, ar. (RI Y 75).

Filip Mult mai frecvent în secolele trecute decît astăzi, Fílip continuă în onomastica românească gr. Phílippos, unul dintre cele mai vechi, frecvente și larg răspîndite nume de persoană din Grecia antică. Bucurîndu-se de o deosebită favoare mai ales printre macedoneni, Philippos era nume de tradiție în casa regală a Macedoniei; primul rege cu acest nume atestat în izvoare este Filip I, iar cel mai cunoscut, Filip II (360-336 î.e.n.), tatăl lui Alexandru cel Mare. Ca majoritatea antroponimelor de aceeași origine, Philippos este la origine un compus din două elemente frecvente în onomastica vechilor greci și cunoscute vorbitorilor limbii române contemporane. Phil- sau -philos, „iubitor” și respectiv „drag, iubit de” (ca în → Filaret, Filimon; Filomela; Filoteia sau → Pamfil; Teofil etc.) apar și în subst. comune ca: filologie, filozofie, calofilie etc.; -ippos, care apare și în alte nume personale ca Antipa → Arhip; Xantipa etc. este gr. hippos „cal”. Intrat în onomasticonul creștin și devenit nume calendaristic (atît în apusul, cît și în răsăritul Europei, dintre numeroșii martiri și sfinți cu acest nume de cea mai mare popularitate s-a bucurat cultul apostolului Filip, unul dintre cei 12 discipoli ai lui Iisus, care a contribuit la răspîndirea creștinismului în Asia Mică și Sciția), Filip a fost multă vreme nume favorit în întreaga Europă. La români Filip începe să apară în documente în jurul anului 1500, dar el este cu siguranță mult mai vechi. O dovadă sigură în acest sens este importanța pe care o are în calendarul popular sărbătoarea Filipii sau Pilipii (de iarnă și de toamnă, în unele regiuni numită și Gădineții), cunoscută și ținută mai ales în mediile păstorești; aceste sărbători se remarcă prin numeroasele credințe și practici magice legate de lupi, animalele care aduc cele mai serioase pagube turmelor (au fost făcute interesante apropieri de Lupercaliile celebrate de romani în februarie). Așa se face că apostolul Filip a devenit la noi un fel de patron al lupilor; se credea că cei care nu-i țin zilele cu nelucrare vor avea de suferit din partea lupilor. Cu siguranță că pentru a fi „îmbunat”, numeroși copii, mai ales cei născuți în perioada Filipilor, i-au purtat numele. Ca în multe alte cazuri, frecvența numelui calendaristic Filip se explică nu atît prin elemente creștine, cît prin reminiscențe păgîne, vechi credințe și practici magice păstrate doar sub alt nume. Din familia onomastică a lui Filip, constituită din împrumuturi sau creații pe teren românesc, fac parte și Filipan, Lipan (numele de familie al eroinei romanului sadovenian Baltagul), Filipache, Pache, Filipin, Filipoc, Hilip, Pilip, Lipa, Filea, Fîciu etc. Ca prenume feminine se folosesc astăzi Filípa (rar) și derivatul Filipína. Provenite tot de la numele personale sînt și cuvintele filipie sau filipesc (o monedă cu chipul regelui Filip) și filipică „discurs, cuvîntare cu caracter acuzator”, care amintește de celebrele „discursuri filipice” ale oratorului grec Demostene, îndreptate împotriva regelui Filip al Macedoniei (după modelul grecesc, Cicero și-a intitulat și el discursurile contra lui Antonius, Philippicae orationes). ☐ Engl. Philip, fr. Philippe, germ. Philippus, Philippa, Philippine, it. Filippo (cu hipoc. Pippo), sp. Felipe și Filipo (formă literară folosită mai ales pentru numele regelui macedonean), port. Filipe, magh. Fülöp, bg. Filip, Filipa, Filipina, rus. Filip, Filipa, scr. Filip etc.

FILIP ARABUL (Marcus Iulius Philippus), împărat roman (244-249). Fiul unui șeic arab. Înfrânt și ucis de Decius, care fusese proclamat împărat de legiunile de la Dunărea de Jos.

LUDOVIC FILIP I (LOUIS-PHILIPPE I), rege al Franței (1830-1848), din familia Bourbon-Orléans. Supranumit „regele-bancher”. A dobândit tronul în urma Revoluției din iul. 1830. A promovat o politică conservatoare, având ca principal sfetnic pe Guizot. Pe plan extern, a încurajat tendințele de expansiune colonială. Înlăturat de Revoluția din febr. 1848.

Intrare: Filip
Filip nume propriu
nume propriu (I3)
  • Filip