O definiție pentru Feir


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FEIR ung. fehér „alb”, traduce pe Albul; numele importat de unguri, sau de ardelenii cu nume maghiarizate, fapt ce se întîmpla deseori, chiar la maramureșenii „descălecători” ai lui Bogdan I. 1. Feier și Feir (Ștef I 292; Mar); Feer (Moț). 2. Hotarul Feaer (Dm; BA ung. 20). 3. Feier, C., pr. ard., act. 4. Ferești, s. în r. Vaslui, formă contrasă din Feerești (Ștef I 292), explicat de V. Bogrea (DR I 211), de Bil.-Albescu (BA ung 20) și de Gh. Ghibănescu (Sur XVI p. IV), ca derivat din Feir < Feer < ung. Fehér, indicînd un sat întemeiat sau stăpînit de un Feer (Albu). 5. Prob. Fiirescu olt. (VT). 6. Firău mold. (16 A III 372). 7. Firești și Firiști ss. Din cauza contracției grupului ee sau ei în e sau în i, ca în Ferești, Firești se produce confuzie între derivatele din Fehér și derivatele lui Feru < subst. fier, astfel că originea nume lor de persoană ardelene: Fer, Feru, Ferești (Ard I 247, 251 etc.) nu se poate lămuri fără alte date istorice (acte, tradiție orala etc.), cum se întîmplă în cazul satului vasluian.

Intrare: Feir
nume propriu (I3)
  • Feir