favela s. f. ◊ „Filmul care tratează viața lui Pelé, începând cu copilăria sa grea într-o «favela» (cartier al mizeriei) din Rio și până la consacrarea sa ca «cel mai bun jucător de fotbal al tuturor timpurilor» este realizat de cunoscutul regizor F.R.” Sc. 12 IV 77 p. 6. ◊ „Se numesc favelas la Rio de Janeiro, ranchos la Caracas, shanty towns la Calcutta, borgate la Roma, gourbivilles în Tunis. La Glasgow, Birmingham sau Londra sunt slums, în Filipine sunt numite barong-barong, la Santiago de Chile sunt barrios clandestinos, barriadas la Lima, zone de urbanizare spontană – pe scurt: bidonville. Diversitatea denumirilor ascunde însă un singur și grav fenomen. În aproape toate marile metropole ale lumii occidentale există aceste zone de locuit precare.” Cont. 31 VIII 79 p. 12. ◊ „Periferiile orașului Rio de Janeiro, denumite «favelas», sunt dominate de o stare de tensiune, după ce au fost omorâți cu sânge rece șase muncitori, care s-au opus terorii impuse de un «caid» al drogului.” R.l. 30 I 85 p. 6. ◊ „În mahalalele (favelas) cele mai nenorocite [din Brazilia] fetițe de 10 ani se prostituează ca să aibă din ce trăi.” D. 141/95 p. 2; v. și Sc. 6 IV 80 p. 6 (din port., engl. favela; BD 1970)

FAVELĂ, favele, s. f. Cartier de case sărăcăcioase din America Latină. – Din sp. favela.

FAVELĂ s. f. cartier de cocioabe în America Latină. (< sp. favela)

favelă s. f., g.-d. art. favelei; pl. favele

*favelă s. f., g.-d. art. favelei; pl. favele

FAVELLA (cuv. port.) (GEOGR.) subst. Habitat spontan intraurban sau suburban al populației rurale migrate în număr excesiv, fără a beneficia pe deplin de serviciile civilizației urbane (ex. în Brazilia). În țările francofone este cunoscut sub denumirea de bidonville.