O definiție pentru Erma


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERMA Temă comună la 12 nume calendaristice < gr. ’Hρμñς-Hermes: Erman, Ermi, -a, -e, -l, -n, -p; Ermo/crat, Ermoghen, Ermolae, Erminigheld gotul și Ermiona. Erm și Ermu. 1. Ermon b. 1483 (Fior 265); -ești t. (Cat) și s. < Erman cu schimb, de terminație, dar cf. m-tele Hermon din Palestina și subst. er(o)monah, cu eliminarea lui o, întîlnit uneori (Tec I). 2. Armulai, 1726, ard. (Paș)< Ermolae. 3. Asemănări: a) Ermurachi „bătrîn” răzeș, 1801 și vornic, 1802 (Isp VI2), cu un r parasitar; b) Erneiu s. (Ard) cu n < m, ca Eftene < Eftimie; c) Ernilă (Tec; Ernescu (Puc), sau de la subst. iarnă. 4. Hermești s. (17 A II 164).

Intrare: Erma
nume propriu (I3)
  • Erma