PUFULIȚĂ, pufulițe, s. f. Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase (Epilobium); plantă din acest gen. – Puf² + suf. -uliță.

zburătoare (plantă) s. f., g.-d. art. zburătorii; pl. zburători

PUFULIȚĂ s. (BOT.) 1. (Epilobium hirsutum) (reg.) limbricaș, pufăriță, zburătoare. 2. v. zburătoare.

ZBURĂTOARE s. 1. (ORNIT.) pasăre. (O ~ de pradă.) 2. (BOT.; Epilobium angustifolium) pufuliță.

EPILOBIUM L., PUFULIȚĂ, fam. Onagraceae. Gen originar de pe tot globul, în afară de regiunile tropicale, cca 190 specii, erbacee sau semiarbuști, erecte sau tîrîtoare. Frunze alterne sau opuse, dentate sau nedentate. Flori radiat-simetrice, roșii-purpurii, albe, rareori galbene, caliciu cu 4 segmenți, 8 stamine biseriate, dintre care 4 mai scurte. Ovar cu 4 loji, receptaculul depășește înălțimea ovarului. Fruct, capsulă prelungită cu 4 muchii, sămînță prevăzută cu peri mătăsoși (smoc).

Epilobium angustifolium L., [syn. Chamaenerion angustifolium (L.) Scop.]. Specie care înflorește vara. Flori mari, roșii, purpurii, rar albe (corolă cu 4 petale, caliciul cu 4 sepale, 8 stamine, 1 stil), în racem terminal, alungit. Fruct, capsulă, semințe cu peri mătăsoși. Frunze lanceolate, întregi sau denticulate, glanduloase, nepețiolate sau scurt-pețiolate, pe partea inferioară glauce, cu marginea rulată și reticulat-nervate. Tufă perenă, cca 1,40 m înălțime. Rizom tîrîtor. Tulpină erectă, glabră, rareori ramificată, deseori cu reflexe roșii.

Epilobium dodonaei Vill. (syn. Chamaenerion palustre Scop.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori mari, roz-deschis, în raceme terminale. Frunze liniare, glabre; sau ușor pubescente, nepețiolate, nedentate. Tufe pînă la 100 cm înălțime. Tulpină erectă, ramificată, spre vîrf ușor pubescentă.