PUFULIȚĂ, pufulițe, s. f. Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase (Epilobium); plantă din acest gen. – Puf² + suf. -uliță.

zburătoare (plantă) s. f., g.-d. art. zburătorii; pl. zburători

PUFULIȚĂ s. (BOT.) 1. (Epilobium hirsutum) (reg.) limbricaș, pufăriță, zburătoare. 2. v. zburătoare.

ZBURĂTOARE s. 1. (ORNIT.) pasăre. (O ~ de pradă.) 2. (BOT.; Epilobium angustifolium) pufuliță.

EPILOBIUM L., PUFULIȚĂ, fam. Onagraceae. Gen originar de pe tot globul, în afară de regiunile tropicale, cca 190 specii, erbacee sau semiarbuști, erecte sau tîrîtoare. Frunze alterne sau opuse, dentate sau nedentate. Flori radiat-simetrice, roșii-purpurii, albe, rareori galbene, caliciu cu 4 segmenți, 8 stamine biseriate, dintre care 4 mai scurte. Ovar cu 4 loji, receptaculul depășește înălțimea ovarului. Fruct, capsulă prelungită cu 4 muchii, sămînță prevăzută cu peri mătăsoși (smoc).