Victor-Emanuel m. rege al Sardiniei (1849), deveni rege al Italiei (1861), ocupă Roma (1870), unde muri (1820-1878).

Emanuel, nume dat de Dumnezeu, prin prorocul Isaia, pruncului care avea să se nască din Fecioara Maria, care se tâlcuiește: „Cu noi este Dumnezeu” și care sugerează că Cel ce Se va naște din Maria va întruni în persoana Sa natura dumnezeiască și cea omenească și va fi așadar, Dumnezeu și om (Isaia 7, 14). ♦ Denumire dată reprezentării lui Iisus binecuvântând, temă iconografică foarte frecventă în pictura de tradiție bizantină.

EMANUEL (ebr. Immanu’el „Dumnezeu este cu noi”), nume simbolic dat de Dumnezeu, prin profetul Isaia, unui descendent din seminția lui David, pe care avea să-l nască Sf. Fecioară Maria, întrunind în făptura Sa natura dumnezeiască și cea omenească.

Emanuel Nume vechi în onomastica noastră și cu o frecvență destul de mare, Emanuél – fem. Emanuéla corespunde unui vechi nume biblic Immánuel. Încadrat în bogata serie a teoforicelor în care apare elementul el- „divinitatea, dumnezeu”, Immanuel are semnificația „Dumnezeu cu noi” și apare în cartea profetului Isaia din V.T. ca nume simbolic pentru Mesia. Devenit și nume calendaristic, datorită unui martir din timpul lui Dioclețian, Emanuel se răspîndește în onomastica tuturor popoarelor europene. Diferitele forme atestate din sec. 15 probează că numele a pătruns la noi din limbile slave vecine; Manea (atestat prima dată în anul 1407 și destul de frecvent în documente), Manciu (prima atestare în 1409), Mano (1441), Manuga (1473) sau Maneciu (atestat din 1429 printr-un toponim, azi Mîneciu – Prahova) își găsesc corespondente perfecte în onomastica sud-slavă. Prin împrumuturi sau creații românești, familia numelui se îmbogățește treptat ajungînd la un număr mare de forme, derivate și hipocoristice (unele devenite nume de familie, altele rămase ca prenume în uz), dintre care cităm: Manoil(ă), Manuil(ă), Mănăilă, Mînăilă, Manole (foarte frecvent), Manola (pentru fem.), Manolea, Nole, Manolică, Nolică, Manolița, Manolache, Man, Manache, Maniță, Manu, Mănilă, Mănior, Mănițu, Măneș, Mănucă, Mănucu, Manco, Mancea, probabil Manda, Măndica, Manca etc. Formele actuale Emanuel, Emanuela, Manuel, Manuela (cu hipoc. frecvente Ema, Emi, Ela etc.) sînt de origine cultă și reproduc vechea formă grecească. O dovadă a frecvenței și răspîndirii numelui în onomastica noastră este și prezența lui în creațiile populare: Manole, cea mai frecventă formă sub care apare Emanuel la români, este numele legendarului constructor al mănăstirii Curtea de Argeș (legenda Meșterului Manole care are o largă circulație în toată aria balcanică), iar o altă formă frecventă în primele noastre documente, Manea, apare în cunoscuta baladă Toma Alimoș. ☐ Fr. Emmanuel, germ. Immanuel, Manuel, it. Manuele, Manolo, sp. Manuel, gr. Manoel, Manolis, magh. Emanuel, Emanuela, bg. Emanuil, Manoil etc., rus. Emanuil, Manuil. ☐ Filozoful german Immanuel Kant. ☐ Romanul lui D. Bolintineanu, Manoil și Elena.

EMANOIL sau EMANUEL bibl. < ebr. Immanoil (Cand 134). Vezi: Manuel și derivatele – Eme, -lian v. Emilian 2.