2 definiții pentru Elefterie

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Elefterie v. Elevterie 2.

Elefterie Mult mai puțin folosit astăzi decît în sec. 18 și 19, cînd este mai puternică influența onomasticii neogrecești, Eleftérie reproduce un vechi nume propriu grecesc Eleuthérios, obișnuit supranume al lui Zeus, atestat încă din Imnurile lui Pindar (c. 521 – c. 441 sau 438 î.e.n.) și frecvent nume personal, dar mult mai tîrziu, în epoca creștină. Cu semnificație clară pentru greci (eleútheros „liber”), vechiul epitet al lui Zeus pătrunde în onomasticonul creștin și se răspîndește în Europa datorită cultului unor persoane sanctificate de biserică (un martir din Galia, în sec. 3, un episcop din Belgia, în sec. 6 etc.). Păstrat și în apusul Europei (astăzi este însă o raritate) prin intermediul formei lat. Eleuthérius (un grec din Epir devine papă în sec. 2), numele este mai frecvent în răsărit (în pomelnicul de la Horodiște, din 1484, apare forma Ielefteria). Pătruns la noi din limbile slave dar și direct din neogreacă, Elefterie era folosit frecvent în forma Lefter (ieșită astăzi din uz probabil și datorită apropierii de lefter „fără bani” – cuvînt care are același etimon inițial), de unde și fem. Lefterina. ☐ Germ. Eleutherius, it., sp. Eleuterio, bg. Elevterii, Elevteria, Lefter, rus. Eleferii etc.

Intrare: Elefterie
Elefterie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Elefterie