EFREM < ebr. Efraim < vb. phareh „a fructifica”. 1. Efraim post. (Băl VI); Efrem mon. 2. Ifrem (AO III nr. 11) 3. Afrem, olt. (RI VI 263). Cu afer: Frem (Paș); -al (17 A V 284). 4. Efrim (Sd XVI 185) semnat „Frimu”; (Sur IV și XXII); -escu, C., act. 5. Iefrim t. (Mus). Ifrim, frecv. mold.; -esti s. 6. Afrim (Ard II 175). 7. Ofrim (Mar), sub infl. ruteană (o < a). 8. Cu afer.: Frim G., oct.; -a b. (17 A II 253); -u și -ul (Sd XVI; 17 A IV 371); -oiu, olt. 9. Prob.: Frumoiul (17 B II 230): și Framie, I., diac (C Bog) 1690 < Efrem + Avramie. 10. + Sofronie: Ifronie, dobr. (RI X 210). 11. Afrenie, Ilie (Tel 58). Cf. ucr. Oхрим < Efrem (Grinc).

EFREM SIRUL (c. 306-c. 373), teolog și predicator creștin. Unul dintre Părinții Bisericii. A scris imnuri, rugăciuni, omilii și tratate de dogmatică îndreptate împotriva ereziilor.