durgă sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Femeie guralivă și leneșă.

DURGA v. Kali.

PᾹRVᾹTI (în sanscrită „fiica muntelui”) (în mitologia vedică), zeiță principală, fiica zeului muntelui Himalaya, Himāvat, și a zeiței Mena. Ca soție a zeului Șiva era purtătoarea energiei cosmice feminine. Simboliza fertilitatea maternă a Pământului, dar avea și o ipostază demonică, personificând violența și războaiele. Era invocată și cu alte nume: Uma (Luminoasa – ca o personifica a luminii și frumuseții), Durgā (Inaccesibila), Ambika (Maica) ș.a.