O definiție pentru Dometie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOMETIE lat. Domitius < domitio „întoarcere acasă, în patrie”. I. 1. Domete (Brăila). 2. Cu afer.: Omet, I., act. (Bucur). 3. Cu afer. silabei Do-: Meta, Gh., act; Metu, Anghel (Meșt Cr); Metea, olt. (Sd VI 494); – ard. (Ard; Paș); Metești = Mătești s. (Bz). 4. Mețulescu, act. 5. + -eș: Meteș, C. (Met 96); – Șt., prof. ard. 6. Mătășești s. (17 B II 331); Meteș două sate ard.; Metiș f., nume discutat de Drăganu (DR IV 1130), și de Giuglea (ib. 1154) care-l consideră săsesc. 7. Meteul t., cit. (Am; Sd XXII 199). 8. Metin, A., act. Domit (11-13 C I 25); -a, dobr. (RI XI 205); Mila (P Bor 104) sau fem. < Mitu. 10. Cu schimbarea p. fin. Domșa f. (Moț). II. Cu en pentru e, rezultat din acomodarea cu Terentie, Axentie și alte nume la fel: 1. Domente (Brăila); – dobr. (RI XI 211;). Domenti, mold. (BCI XI 4). 2. Dominte (Mar); Duminte (Buc). 3. Cu afer.: Mint (Tel 58); -a f. (Sd XVI; 17 A IV 304); Mint/ea b. (ib 115); -escu, I. (Vit. 329); Mintiei, A., mazil (Vit. B. 53); Măntici, Ax. (ib); Mintoiu, 1787 (RI I 21); Mintuță, I. (IS 263). 4. Domențian eg., 1441 (Rep D 71); Mințică b., olt. (16 B II 400).

Intrare: Dometie
Dometie